Stirile zilei

Cod deontologic

COD DEONTOLOGIC ARCA - septembrie 2011

CONSIDERENTE PREALABILE

Prezentul cod deontologic se  situează în contextul creat  de  cadrul reglementativ existent, respectiv legea audiovizualului, codul audiovizualului, codul civil, Convenţia europeană a drepturilor omului, jurisprudenţa CEDO.

Aceste reglementări sunt asumate ca reguli de conduită editorială, atât în virtutea caracterului lor de obligaţie legală, cât şi cu convingerea că misiunea de interes public a radiodifuzorilor trebuie să se construiască în materia oferită de comunicarea audiovizuală realizată prin respectarea legii.

NIVEL DE AUTOREGLEMENTARE

Prezentul cod nu dublează reglementările existente, ci le presupune ca elemente externe de referință pentru adiționarea de reguli sau principii suplimentare, care constituie în fapt materia sa. Din acest motiv și pentru a evita incoerența de a reproduce în domeniul autoreglementării prevederi care sunt direct obligatorii prin lege sau legislaţie secundară  şi nu pot fi asumate ca facultative, nici chiar cele mai importante dintre reglementările legale nu vor fi regăsite în conţinutul său.

PRINCIPII

Prezentul  cod  valorizează  convingerea  că  obligaţia  respectării  legii  şi  a reglementărilor poate coexista fără a intra în   contradicţie cu   nevoia pe care o au radiodifuzorii, producătorii, editorii şi redactorii de a utiliza valorile care emerg din experienţă, bun simţ, repere editoriale şi etice, atunci când se confruntă cu provocări editoriale sau când desfăşoară rutina activitaţii editoriale obişnuite. „Intr-o lume perfectă ar funcţiona o singură reglementare: folosiţi-vă propria si cea mai bună judecată!”(BBC Editorial Guidelines)

Increderea publicului este o altă valoare pe care o păstrăm ca reper şi ea poate fi câştigată  numai prin imparţialitate şi onestitate şi prin garanţia că se evită în orice moment inducerea în eroare a publicului sau manipularea lui.

Acurateţea prezentării adevărului nu se poate obţine numai prin simpla prezentare a faptelor, ci doar în urma unui efort de a detecta aspectele relevante, de a distinge evidenţa de prejudecată sau confuzie pentru a beneficia de funcţia de incertitudine, şi de a descoperi adevărul acolo unde el se află (BBC-EG)
Integritatea  şi  independenţa  editorială  trebuie  păstrată  în  fața  oricăror  interese externe, a oricăror presiuni politice sau comerciale şi a oricăror interese personale. (BBC-EG) Conţinutul editorial trebuie să ofere semnificaţie utilă pentru public, nu doar să îi stimuleze reacţii sau să il facă ţintă  a mesajului publicitar. Divertismentul oferă şi el acest tip semnificație sub forma valorii construite cu umor, bun simţ și bună inspirație.

STANDARDE EDITORIALE

Radiodifuzorii  pot  asigura,  individual,  standarde  editoriale  care  să  contribuie  la ridicarea nivelului de educație media al publicului și nu vor promova   practicile editoriale  care sacrifică performanța editorială în favoarea compromisului cu soluții editoriale care conduc la coborârea nivelui de civilizație mediatică a publicului.

Este dezirabil ca spațiul de desfășurare a competiției între radiodifuzori să se poziționeze în zona superioară a preferințelor publicului şi să contribuie la ridicarea nivelului acestora.

PROMOVAREA ÎNȚELEGERII CORECTE A LEGISLAȚIEI

Radiodifuzorii vor acorda atenție, în măsura posibilului, promovării înțelegerii corecte a legislației din domeniul audiovizual sau din alte domenii și pentru eliminarea abuzurilor generate de neclarități legislative sau interpretări eronate ale reglementărilor, inclusiv prin indicarea și relevarea în fața autorităților și a publicului a temelor și soluțiilor reglementative controversabile.

In acest sens se va avea în vedere şi responsabilizarea celor implicați în realizarea programelor  în sensul evaluării critice a efectelor ce rezultă din difuzarea programelor, atât sub aspect legal cât și sub aspecte nereglementate, dar semnificative în raport cu drepturile și interesele altora.

INFORMAREA CORECTĂ

In măsura în care difuzează în principal sau secundar ştiri şi programe informative, televiziunile sau  radiourile trebuie să se comporte ca agentii socio-economice speciale ale căror obiective antreprenoriale trebuie sa fie configurate pentru întrunirea condiţiilor de furnizare a accesului la un drept fundamental, dreptul publicului la informare (Rezoluţia Consiliului Europei 1003/93 referitoare la etica jurnalistică).

Informatiile nu ar trebui să fie tratate ca o marfă, ci ca necesare pentru a satisface un drept fundamental al cetațeanului. În acest sens,  nu ar trebui să se exploateze nici calitatea si nici continutul știrilor sau opiniilor strict pentru a mări audienţa ori veniturile obtinute din publicitate, ci pentru a satisface în mod optim dreptul la informare, beneficiile în audienţă şi venituri, care sunt necesare şi legitime în cazul radiodifuzorilor privaţi, ca suport al întregii lor activităţi,  urmând a rezulta din excelenţa indeplinirii acestei misiuni publice. (Rez COE 1003/93).

Dat fiind că activitatea radiodifuzorilor din zona programelor informative este una de “intermediere” între informaţia preexistentă şi public, în sensul de furnizare a unui serviciu de informare, aceştia trebuie să asume faptul că și drepturile pe care le detin în legatură cu libertatea de informare depind de destinatarii acesteia, adică de cetaţeni.

Aceasta nu înseamnă însă că programele informative sunt doar un simplu act de răspândire a informaţiilor, in timp ce interpretarea acestora ar fi atributul prioritar al publicului. Dimpotrivă, informaţia conţine in sine traseul de la faptă la semnificaţie, traseu care fără contribuţia interpretativă şi analitică a mass-media ar rămîne un simplu labirint al confuziilor – cazul zvonurilor, care nu trebuie să constituie o materie primă pentru media, este tipic în acest sens.
In  plus  „libertatea  in  domeniul  presei  include,  de  asemenea  şi  recurgerea  la  o anumită doză  de  exagerare, chiar  de  provocare” (teză în decizie CEDO). Elementele  de retorică constitutive comunicării umane nu pot  fi cenzurate tocmai în cazul mass-media audiovizuale.

In sensul valorilor promovate de CEDO, libertatea de exprimare nu se exercită  numai pentru a difuza informaţii sau idei care sunt primite favorabil sau cu indiferenţă, ci şi în cazul celor care şochează, contrariază, sau deranjează, cazuri in care radiodifuzorii se vor asigura că difuzarea este motivată prin raţiuni de interes public.

Informarea corectă include și obligația de a include aspectele cele mai semnificative pentru viața societății, inclusive cele cu relevanță pentru dezvoltarea acesteia în sens pozitiv.

Dat fiind că evaluarea unor asemenea caracteristici nu poate fi apanajul unei autorități sau rezultatul unei reglementări, acest principiu râmâne un “Principiu de relevanţă”,  principiu asumat individual de către radiodifuzor și administrat după propria libertate de conștiință a celor care participă la gestionarea lui , în condiţiile în care nu se poate impune o instanţă care să decidă care anume aspecte sunt sau nu semnificative in sensul menționat.

Respectul adevărului presupune şi educarea capacităţii de a-l discerne si de a-l prezenta astfel încât efectul de informare a publicului să fie maxim.

Se recomandă ca verificarea legalității conținutului editorial să fie integrată acțiunii de determinare a adevărului și creativității editoriale într-un mod care nu poate influența și inhiba această acțiune sau creativitatea mijloacelor de comunicare editorială, în condiţiile în care verificarea legalitaţii va fi întotdeauna anterioară difuzării programelor.

Radiodifuzorii  vor  expune,  dacă  aleg  să  facă  acest  lucru,  principiile  editoriale deopotrivă pentru a se identifica în faţa publicului, dar şi pentru a răspunde aspirațiilor sale, ca şi pentru a-l educa în sensul familiarizării cu valorile mass-media.

JUDECĂŢILE DE VALOARE / OPINIILE

Desi opiniile sunt în mod necesar subiective şi, în consecinţă, nu pot si nu trebuie să fie supuse criteriilor de corectitudine (după cum s-a exprimat CEDO „ judecăţile de valoare nu trebuie să fie supuse probei veridicităţii”),  trebuie totuşi să  existe  asigurarea că opiniile sunt exprimate în mod sincer si etic şi că ele sunt fondate pe un suport faptic credibil şi suficient.

Opiniile care iau forma unor comentarii la adresa unor evenimente sau acțiuni referitoare la persoane sau la instituții nu trebuie sa încerce sa nege realitatea faptelor sau a datelor.

În exerciţiul activităţii editoriale trebuie să se  manifeste atât  respectul legitim  şi reciproc faţa de orientările ideologice ale editorilor si ale proprietarilor dar şi acceptarea faptului că această activitate editorială este   limitată de exigente imperative constând în raportarea de stiri corecte si de opinii etice. Acest lucru este esential în vederea respectarii dreptului fundamental la informare al cetaţenilor. (Rez COE 1003/93)

INDEPENDENŢĂ ŞI IMPARŢIALITATE

Independenţa şi imparţialitatea nu inseamnă neutralizarea valorii de adevăr a stirilor prin prezentarea plată și neutralizarea reciprocă a informațiilor și a opiniilor contradictorii. Continutul editorial va pune in evidență opinia relevantă sau informația de maximă credibilitate, precizănd însă caracterul relativ  al  veridicității, care  în  unele dintre cazuri, poate fi stabilită numai în instanţele de judecată sau de evaluarea opiniei publice.

Independenţa şi imparţialitatea nu înseamnă a refuza evidenţa adevărului atunci când el se află cu în mod clar de partea unora dintre cei aflaţi în dispută, cu excepţia cauzelor penale, unde evaluarea aparţine exclusiv instanţelor de judecată.

Realizatorii vor fi imparţiali din punct de vedere politic în realizarea programelor, fără a fi însă opriți de la a avea convingeri politice proprii.

Continutul editorial va acorda importantă problemelor reale ale societăţii și nu va crea false probleme sau nu va obtura atenția publicului cu probleme minore. Totodată se va avea în vedere  adresarea pe un public țintă, care  poate fi diferențiat pe  capacitate de inţelegere, informare și preferinţe şi nu numai în funcție de capacitatea de a răspunde la mesajele comerciale, ci şi în paralel cu aceasta. Nu se va crea confuzie intre cele două planuri,  respectiv planul editorial și cel publicitar, ci se va crea un cadru de repere care să ajute publicul să le distingă pentru a extrage beneficiile disponibile în ambele.

Interesele commerciale ale societăților de radio şi televiziune se vor putea exercita in limitele satisfacerii interesului public sau, în situaţia cazurilor punctuale legitime în care nu există o relaţie directă între acestea şi interesul public, fără a leza interesul public.

RESPONSABILITATEA EDITORIALĂ

Responsabilitatea editorială  aparține  radiodifuzorului  în  calitatea  sa  de  societate comercială, respectiv structurii de proprietate și conducere care răspunde de acțiunile societății comerciale.

Responsabilitatea editorială se constituie numai în raport cu şi este este opozabilă numai   dispoziţiilor   legii   audiovizualului   si   reglementărilor   subsecvente   ale   codului audiovizual. Orice conflict generat de conţinutul editorial care nu contravine însă acestor reglementări nu antrenează responsabilitatea editorială a radiodifuzorului (ci responsabilitatea civilă sau comercială, după caz.)

Responsabilitatea editorială se  asumă  în  cadrul  exercițiului politicii editoriale, de către conducerea societății.

Politica editorială reprezintă concepția asupra principiilor, regulilor și strategiei după care se structurează producția și/sau difuzarea  de conținut editorial, inclusiv punerea ei în practică.  Exercițiul ei poate fi delegat managerului, editorilor sau realizatorilor de programe în  mod  expres,  dar  fără  a  transfera și  responsablitatea editorială.  Radiodifuzorul poate interveni în   activitatea editorială oricând consideră necesar, și în special atunci când delegarea politicii editoriale  nu produce efectele prezumate. Instanța care detine dreptul de politică editorială beneficiază, impreună cu realizatorii, de dreptul de confidențialitate a surselor, așa cum este prevăzut de lege.

Radiodifuzorul va stabili cu realizatorii de programe condițiile care se aplică atunci când este utilizat recursul la clauza de conștiință, respectiv la dreptul acestora de a nu acționa împotriva convingerilor proprii, care trebuie acordat fără limite.

Decizia de a face publică sau nu politica editorială aparţine autorilor ei, în condiţiile în care politica editorială poate să îmbrace aspecte de confidenţialitate care se supun regulilor competiţiei corecte. Acesta nu face însă mai puţin importantă responsabiltatea editorială.

INTERESUL PUBLIC SI PROTECTIA DREPTURILOR PERSOANEI

Este de interes public atât protejarea drepturilor individului cât şi respectarea dreptului lui şi al publicului de a fi informat în contextul asigurarii pluralismului surselor de informare. Libertatea de exprimare este ea însăşi de interes public.

Problemele de interes public sunt în mare parte   puse în discuţie în legătură cu figurile  publice,  respectiv  persoanele  care  deţin  o  funcţie  publică    sau  care  utilizează resursele publice, sau în sens larg, toţi aceia care joacă un rol în viaţa publică, fie în politică, ecomomie, arte, sfera socială, sport sau în orice al domeniu, in sensul definiţiei date de Rezoluţia 1165 (1998) a Consiliului Europei. Noțiunea de figură publică nu se restrânge deci la politicieni sau membri ai administrației, ci include personalități din diverse domenii a căror prezență  publică  stârnește  interes.  Figurile  publice  trebuie  să  admită  că  poziţia  lor  în societate îi expune la o presiune sporită asupra vieţii lor private. Mai mult, „asteptarea legitimă  de protecție a vieții private și a dreptului la propria imagine” nu poate fi invocată în spații în care se admite o expunere normală în faţa publicului și a presei.

Dat fiind ca persoanele publice contribuie la stabilirea standardelor sociale atât prin diferfențiere cît și prin exemplu, cercul interesului public legitim ar fi prea ingust circumscris dacă s-ar reduce numai la dezbaterea pe marginea reflectării unor comportamente care sunt moral sau   legal discutabile și nu ar include și reflectarea normalităţii comportamentului vieții zilnice, dacă aceasta serveşte la formarea opiniei publice în chestiuni de interes general sau la dezbateri de interes general. In acest sens şi programele de divertisment pot aborda viaţa privată a persoanelor publice atât cu indreptăţirea dată de aspectele de interes public cât şi în sensul că programele de divertisment sunt la fel de bine protejate de dreptul la liberă exprimare. Valoarea de divertisment a conținutului editorial poate constitui o contribuție la formarea valorilor publice și de aceea prezintă interes public.

In cazul persoanelor care acced în mod voluntar în viața publică, acestea  nu mai  pot invoca  dreptul  de  a  rămâne  anonimi,  imaginea  lor  devenind  într-un  anume  grad  o proprietate publică la  care  mass-media poate face  apel pentru a  intreţine dezbateri de interes public şi construcţia de valori ale vieţii cotidiene.

Prezentarea unor astfel de cazuri se va face numai dacă radiodifuzorii vor fi în măsură să demonstreze că expunerea unor aspecte de viaţă privată, indiferent dacă prejudiciază sau nu imaginea persoanei, reprezintă o contribuţie   la dezbateri de interes general   care consolidează valorile societăţii contemporane.
In sensul construcției de valori civice, radiodofuzorii pot avea în vedere valorizarea principiilor anti-discriminare în mod pro-activ, prin promovarea de conținut care să conducă la înțelegerea importanței patrimoniului valoric al egalității în drepturi a persoanelor. In acest sens se va acorda atenție principiului egalității dintre femei și barbați   și combaterii prejudecăților care contravin acestui principiu.

Radiodifuzorii vor respecta principiul prezumției de nevinovătie în sensul de a nu califica o persoană ca fiind vinovată de comiterea unei fapte penale sau a unor contravenții înainte ca acest lucru să fi fost stabilit prin parcugerea tuturor căilor de dezbatere în instanțele de judecată, iar acuzaţiile formulate la adresa sa vor fi prezentate ca relative. Aceasta prezumpţie se aplică însă numai în cazul unor acuzaţii pentru  fapte care pot face obiectul instanțelor de judecată.
In măsura în care asemenea acuzaţii se formulează de către politicienii care beneficiază de imunitate pentru declaraţii politice, contextul va fi prezentat ca atare publicului.

In mod corespondent, acuzaţiile pentru fapte de altă natură decât cele care pot face obiectul instanțelor de judecată vor fi prezentate ca nefiind purtătoare de alte incriminări decât cele cu sens moral sau etic, care nu pot fi stabilite pe calea instanțelor de judecată.

REPREZENTAREA VIOLENŢEI

Reprezentarea violentei in programele de televiziune este limitata prin prevederile legii audiovizualului precum si prin deciziile emise de CNA in aplicarea legii. Programe care contin reprezentari ale violentei pot fi transmise in situatia in care ele nu afecteaza dezvoltarea fizica sau mentala a minorilor, dat fiind caracterul limitat al violentei in cauza sau date fiind conditiile speciale de programare a acestora si de marcare a lor cu avertizari, care, in general, exclud accesul minorilor la difuzarea lor.

Totodata, in privinta programelor care includ violenta, trebuie distins ceea ce reprezinta continut nelegal, anume ceea ce nu poate fi transmis in nici o situatie, de ceea ce poate  fi  transmis  numai  cu  avertizari  obligatorii  sau  numai  la  intervale  orare  permise, precum si de ceea ce reprezinta continutul a carui difuzare nu incalca prevederile legii dar care, de asemenea, contine o reprezentare a violentei si poate induce un stress, sau poate induce comportamente nedorite.

Aceste din urmă tipuri de programe, care pot fi difuzate, dar a caror difuzare nu este dezirabila,   dincolo   de   criteriile   impuse   de   lege,   pot   fi   supuse   unui   regim   de autoreglementare. Spatiul de actiune al autoreglementarii vizeaza  programe cu continut de violenta a caror difuzare  presupune ca prevederile legale nu au fost incalcate, dar care sunt supuse unor restrictii suplimentare. Ca urmare, nerespectarea acestor restrictii de autoreglementare nu poate fi considerata o incalcare a legii sau a reglementarilor CNA emise in aplicarea legii.

Dat fiind ca lumea reala contine violenta, este rezonabil ca televiziunea sa o reflecte, chiar daca aceasta poate produce o agresiune asupra publicului, dar numai daca acesta agresiune   este un efect secundar si este complementară scopului motivat al informarii si avertizarii publicului.

In sensul prezentului cod, prin violență se înțelege: “actiune de forta care agreseaza integritatea  fizica  sau  psihica  a  individului  pentru  a-i  domina  sau  distruge  identitatea umana.”

Prezenta violentei in programe trebuie sa fie intotdeauna justificabila editorial sau prin  logica dramaturgica a  programului, in sensul ca  trebuie sa stabileasca o relatie de continut informational sau spectacular cu publicul, care sa se inscrie in datele interesului public specific domeniului audiovizual.

Difuzarea de programe care contin violenta gratuita (anume violenta care nu joaca un rol central in definirea subiectului, a unui personaj sau a unei teme a programului ca ansamblu, la randul lui motivat valoric) este interzisa prin lege. Violenta care are ca scop socarea publicului pentru a-i atrage atentia asupra programului fara a-i oferi elemente necesare pentru a intelege justificarea editoriala sau dramaturgica a acestuia, si care recurge la reactiile lui primare, nemediate de resursele sale culturale si de civilizatie, trebuie evitata.

Astfel, se va avea in vedere ca:

Difuzarea de programe care promoveaza sau elogiaza violenta este nedezirabila. Efectul spectacular bazat pe violenta este de evitat.

Programele pentru copii nu vor contine decat grade reduse de violenta fizica, verbala sau emotionala.

Violenta in termenii referentiali ai lumii reale trebuie sa se distinga de violenta ca efect al fanteziei si sa fie supusa unei restrictii mai accentuate in cazul unor elemente de continut similare. Reciproc, reprezentarea violentei marcate drept imaginar poate fi mai larga.

In programele care contin referiri la violenta reala trebuie prezentate publicului efectele finale ale violentei asupra faptasilor si asupra victimelor.

Desi se admite ca in cazul filmelor de gen (actiune, sf, thriller) gradul crescut de conventie permite o prezentare mai explicita a violentei, trebuie totodata avut in vedere ca in melodrame sau telenovele conventia poate intensifica efecte nedorite, in perceptia sinuciderilor, de pilda, care pot afecta publicul.

In programele pentru copii cu personaje reale, violenta se va prezenta numai daca este esentiala pentru dezvoltarea personajelor sau a intrigii.

Programele de  animatie care  contin violenta stilizata si non-realista nu vor avea violenta ca tema centrala si nu vor stimula imitarea unor comportamente periculoase.

Programele  pentru  copii  vor  trata  cu  atentie  teme  care  pot  induce  copiilor sentimente de insecuritate.

Programele pentru copii trebuie sa evite promovarea de comportamente imitative periculoase.

Programele nu vor contine scene de violenta realista care sa induca ideea ca violenta este modul cel mai eficient de a solutiona probleme sau conflicte reale.

Programele nu vor minimaliza efectele violentei in viata reala.

Programele nu vor contine elemente terifiante arbitrare, fara relatie de continuitate cu tema programului.

„Controlul parental” instituit prin reglementari aplicabile programelor nu trebuie sa devina un substitut pentru responsabilitatea directa a  parintilor, aceștia trebuind să fie avertizați de radiodifuzor în acest sens .

Violenta in stiri si programe informative:

Violenta va fi prezenta in   stiri si programe informative numai daca prezentarea ei aduce o informatie relevanta pentru teme sociale de ansamblu sau specifice, sau daca este necesara pentru a semnala si constientiza un pericol sau un risc general - individual sau colectiv.

Informatiile continand scene de violenta vor fi precedate de avertizari cu privire la potentialul efect de stress pe care il pot avea asupra publicului in general sau asupra unor categorii speciale (minori).

Se va avea in vedere ca pozitia in jurnalele de stiri a reportajelor continand violenta sa nu creeze elemente suplimentare de soc si sa nu afecteze identitatea stirilor din imediata vecinatate.

Informatiile despre incidente violente care pot afecta minorii sau familiile trebuie prezentate intr-o maniera cat mai putin explicita. Daca acest lucru nu se poate face, si daca nu se contravine interesului public al necesitiatii informarii eficiente, acestea vor fi difuzate in intervale orare de regula inaccesibile minorilor.

Respectul pentru demnitatea fiintei umane impune reguli speciale prin care sa se evite excesul de realism atunci cand sunt prezentate victime (in cazuri unde acest lucru are o motivare exceptionala).

Se va evita excesul prin cumul de difuzare de programe cu violenta motivate individual, pentru a nu se crea ca rezultanta presiuni asupra publicului.

Reportajele  si  stirile  despre  evenimente  conflictuale sau  acte  teroriste  nu  vor  fi prezentate in asa fel incat a incite la dezordine si violenta sau sa creeze panica.

Prezentarea unor incidente violente sau a urmarilor acestora nu va fi controlata si cosmetizata in asa masura incat relevanta informatiei sa fie afectata sau sa se creeze o imagine falsa despre conditia umana.

Totodata, trebuie avute in vedere actiuni de stimulare a constructiei unei perceptii active a publicului, prin:

Educarea  publicului  pentru  a  intelege  riscurile  la  care  se  expune  in  raport  cu emisiunile care contin violenta.

Alfabetizarea televizuala: intelegerea modului in care poate fi selectata si asimilata oferta de programe.

Promovarea introducerii unui sistem tehnic de blocare voluntara, de catre parinti, a accesului copiilor la emisiuni care conţin violenta (de tipul V-cip-ului )

Promovarea educationala a deciziei si a mijloacelor necesare pentru a alege calitatea drept criteriu in selectarea emisiunilor.

Promovarea concertata a unor programe si strategii care sa induca la  public reactii valorice  active  fata  de  oferta  de  programe  si  care,  drept  consecinta,  sa  promoveze competitia  pentru  audienta  intre  companiile  de  televiziune  preponderent  pe  vectorul calitatii programelor.

Se  va  promova  in emisiuni cultura  respectului reciproc si  a  depăsirii violenței,  a spiritului civic si democratic.

Se vor oferi cat mai multe informatii despre caracterul programelor cu continut de violenta (prin EPG, teletext, programe tiparite, etc.)

Se va promova in programe educatia pentru o lectura critica a imaginii, care sa releve mecanismul implicarii individului in perceptia acesteia.

PREZUMPȚIA DE CREATIVITATE

Totuși, este specific pentru o parte din principiile formulate aici că nu pot decât să rămână    la  nivelul  de  reper,  fiind  imposibilă  o  judecată  asupra  faptului  dacă  practica editorială se conformează lor sau nu. Pentru noi este suficient însă ca aceste principii să constituie o preocupare, iar punerea lor in practică să producă o valoare construită conform creativității fiecărui editor. Acesta este principiul „prezumpției de creativitate”.

Notă: Acest cod fost redactat  avand ca referințe, intre altele, următoarele documente:

1.     Commercial Television Industry Code of Practice - Australia  January 2010
2.     ACDIRT Canada - l'Association des journalistes électronique- Code de déontologie
3.     CAB Code Regarding Violence in Television Programming
4.     Canadian Association of Broadcasters' Equitable Portrayal Code
5.     Editors' Code of Practice - United Kingdom
6.     Code of Ethics for the Austrian Press -Austria
7.     Code of Ethics for the Press, Radio and Television- Sweden
8.     United Kingdom Code: Code on Standards of the Broadcasting Standards Commission
9.     United Kingdom Code: Code on Standards of the Broadcasting Standards Commission
10.  Codul deontologic al ziaristului  adoptat de Clubul roman de presa
11.  Codes of Journalistic Principles / Europe
12.  Reports on possible co-operative regulatory systems
13.  Case of Verein Gegen Tierfabriken Schweiz CEDO
14.  Case of Von Hannover V. Germany CEDO
15.  The Editorial Guidelines BBC
16.   The Ethical journalism initiative - Aidan White
17.  Right to one’s own image - ECHR judgments
18.  Dreptul la respectarea vieţii private şi de familie Ghid privind punerea în aplicare a articolului 8 ECHR
19.  Libertatea de exprimare, Ghid privind punerea in aplicare a articolului 10 al Convenţiei europene pentru Drepturile
Omului
20.  The Media Self-Regulation Guidebook
21.  The Public Interest,the Media and Privacy - David E. Morrison,Michael Svennevig
22.  OFCOM Code on Fairness and Privacy
23.  OFCOM Code on Standards
24.  CRP / recomandare privind auto-reglementarea relatiilor profesionale
25.  Parliamentary Assembly on privacy /rezolutia COE nr 1165/1998
26.  Rezolutia COE 1003/1993 etica jurnalismului
27.  Statutul jurnalistului / COM
28.  Statutul ziaristului din Societatea romana de televiziune
29.  Statement of Principles of Radio and Television Broadcasters - The National Association of Broadcasters - SUA