Ce sărbătoare este în Calendarul ortodox pe 11 august 2026?

Află ce sărbătoare este în Calendarul ortodox pe 11 august 2026!

Pe 11 august 2026, Biserica Ortodoxă îl prăznuiește pe Sfântul Ierarh Nifon, Patriarh al Constantinopolului și Mitropolit al Țării Românești.

Cine a fost Sfântul Ierarh Nifon?

Sfântul Ierarh Nifon s-a născut în ținutul Peloponez, în sudul Greciei, între anii 1434 și 1440. La botez a primit numele Nicolae. Mai târziu, a intrat în viața monahală și a fost tuns în călugărie de vestitul pustnic Antonie, primind numele Nifon.

În anul 1483, Sfântul Nifon a fost chemat la slujirea arhierească și a devenit Mitropolit al Tesalonicului. După numai trei ani, în anul 1486, a ajuns Patriarh al Constantinopolului, în locul lui Simeon, trecut la cele veșnice.

Patriarhatul său a fost însă unul zbuciumat. În anul 1488, Sultanul Baiazid al II-lea l-a îndepărtat din scaunul patriarhal. Sfântul Nifon s-a retras la Mănăstirea Sfântului Ioan Prodromul, aflată pe o insulă din apropierea orașului Sozopolis, în Bulgaria de astăzi.

Aici a ridicat un schit și a dus o viață de rugăciune și nevoință.

În anul 1496, Sfântul Nifon a fost chemat din nou la conducerea Patriarhiei Ecumenice. A rămas în această demnitate până în anul 1498, când a fost din nou exilat de turci, de această dată la Adrianopol.

Citește și: Rugăciune pentru părinți: Aduce sănătate, zile senine și suflet împăcat

Aici l-a cunoscut pe domnitorul Radu cel Mare al Țării Românești, care l-a adus în țară, în anul 1504, pentru a conduce și reorganiza Biserica. În timpul păstoririi sale în Țara Românească, Sfântul Nifon a contribuit la consolidarea vieții bisericești și la organizarea administrativă a Bisericii.

Potrivit tradiției, Sfântul Nifon s-a retras din Țara Românească în urma unei situații petrecute la Curtea Domnească a lui Radu cel Mare.

O soră a domnitorului s-a aflat într-o legătură nelegiuită cu un boier moldovean căsătorit. Pentru că Radu cel Mare nu a ascultat îndemnul Sfântului Nifon de a îndrepta această situație, ierarhul a părăsit țara.

Sfântul Nifon s-a retras mai întâi la Mănăstirea Vatoped din Sfântul Munte Athos, apoi la Mănăstirea Dionisiu. A trecut la cele veșnice pe 11 august 1508.

Minunea de la mormântul lui Radu cel Mare

După moartea Sfântului Nifon, evenimentele legate de viața sa au continuat să aibă o importanță deosebită pentru istoria Bisericii din Țara Românească.

Când Neagoe Basarab a ajuns domnitor, acesta a dorit să îndrepte greșeala lui Radu cel Mare și a adus în Țara Românească moaștele Sfântului Nifon. Potrivit relatării lui Gavriil Protul, moaștele sfântului au fost așezate deasupra mormântului lui Radu Voda, iar Neagoe Basarab și cei care îl însoțeau s-au rugat pentru iertarea păcatului fostului domnitor.

În timpul rugăciunilor s-ar fi petrecut o minune. Mormântul lui Radu Voda s-a deschis, iar trupul acestuia a fost văzut într-o stare înfricoșătoare. Din racla Sfântului Nifon ar fi izvorât apă, care a spălat trupul lui Radu Voda, acesta devenind, potrivit mărturiei, luminos.

Minunea a fost înțeleasă ca un semn al iertării păcatului lui Radu cel Mare și al împăcării acestuia cu Sfântul Nifon.

În urma acestei întâmplări, Neagoe Basarab a poruncit ca moaștele sfântului să fie așezate într-un sicriu de argint, poleit cu aur și împodobit cu pietre scumpe, după care să fie înapoiate Mănăstirii Dionisiu.

În semn de recunoștință, monahii Mănăstirii Dionisiu i-au dăruit lui Neagoe Basarab capul și mâna dreaptă a Sfântului Nifon. Aceste sfinte moaște au fost depuse la Mănăstirea Curtea de Argeș, iar în anul 1949 au fost mutate în Biserica „Sfântul Dumitru”, Catedrala Mitropoliei Craiovei, unde se află și în prezent.

Sfântul Nifon, primul sfânt canonizat pe pământ românesc

Sfântul Ierarh Nifon ocupă un loc aparte în istoria Bisericii Ortodoxe Române. El este considerat primul sfânt canonizat pe pământ românesc, canonizarea sa având loc în anul 1517, în timpul domniei Sfântului Voievod Neagoe Basarab.

Sfântului Nifon îi este atribuită și alcătuirea Rugăciunii de Dezlegare, care se citește în cadrul slujbei înmormântării.

Un alt mare dar oferit de Sfântul Ierarh Nifon spiritualității și culturii românești a fost sprijinirea tipăririi primelor cărți importante de cult în Țara Românească. La îndemnul său a apărut ceea ce este cunoscut drept trilogia macariene: Liturghierul, tipărit în 1508, Octoihul, tipărit în 1510, și Tetraevangheliarul, tipărit în 1512.

În perioada în care a păstorit în Țara Românească, Sfântul Nifon a contribuit și la organizarea vieții bisericești. În anul 1503 au fost înființate Episcopiile Râmnicului și Buzăului, consolidând astfel structura administrativă a Bisericii din țară.

Sfântul Nifon a fost Patriarh al Constantinopolului în două perioade, între anii 1486-1488 și 1496-1498, iar Mitropolit al Țării Românești între anii 1498 și 1505. A trecut la cele veșnice pe 11 august 1508, iar memoria sa este cinstită în fiecare an de credincioșii ortodocși la această dată.