Ce se sărbătoreşte, de fapt, pe 14 februarie? În fiecare an, pe data de 14 februarie este sărbătorită ziua Îndrăgostiților sau Valentine’s Day. Însă, ce se sărbătorește, de fapt, pe 14 februarie, potrivit calendarului ortodox?
Author: Alina Raducu joi 10 februarie 2022 , 15:13
Ce se sărbătoreşte, de fapt, pe 14 februarie? Cupluri din întreaga lume îşi sărbătoresc iubirea, iar pentru cei singuri este ocazia perfectă pentru a-şi întâlni jumătatea. Cu câțiva ani în urmă, Valentine's Day a ajuns să aibă o însemnătate deosebită şi la noi în ţară.
În întreaga lume, sărbătorea iubirii este legată de numele Sfântului Valentin, considerat patronul iubirii, al tinerilor şi al căsătoriei.
Însă, în calendarul creștin ortodox, Sfântul Valentin este sărbătorit pe data de 30 iulie și pomenit de Biserica Ortodoxă și pe 16 februarie.
Pe de altă parte, în ziua de 14 februarie, când cei mai mulți dintre români sărbătoresc Ziua Îndrăgostiților sau Vlentines Day, însă această sărbătoare nu apre în calendarul ortodox.
Potrivit calendarului ortodox, pe data de 14 februarie sunt sărbătoriți, de fapt, mai mulți sfinți și anume: Sfinții Cuvioși Auxențiu, Maron si Avraam.
Cine au fost Sfinții Auxeniu, Maron și Avraam?
Sfântul Cuvios Auxenţiu
Sfântul Auxenţiu a viețuit în timpul împărăţiei lui Teodosie cel Mic şi se trăgea cu neamul din Răsărit. Era om învăţat şi îmbrăţişând viaţa monahală s-a suit pe muntele ce se găseşte în faţa Oxiei. El era răbdător în nevoinţe, având credinţa cât se poate de dreaptă. A înfruntat puternic păgânătatea ereticilor Eutihie şi Nestorie. Şi primind hotărârile sinodului al patrulea de la Calcedon, a ajuns vrednic de cinste înaintea împăraţilor şi a tuturor celor ce veneau în legătură cu el, luminat la faţă cu darul cel dumnezeiesc, şi revărsa în toate zilele izvoare de minuni şi de tămăduiri celor
ce veneau la dânsul. Şi adormind în pace, a fost aşezat în sfânta biserică zidită de dânsul.
Cuviosul Maron a îmbrățișat viaţa în pustietate, s-a dus pe vârful unui munte ce era cinstit în chip deosebit de elinii cei vechi; şi aflând acolo un templu al demonilor, zidit de aceia, l-a sfinţit lui Dumnezeu şi a locuit acolo, făcându-şi un mic cort sub care numai
arareori intra. Fericitul vieţuia cu mari osteneli, dar nemulţumindu-se cu acestea, altele şi mai mari a aflat. Astfel, dătătorul de plată, Dumnezeu, după măsura ostenelilor lui, i-a dat şi măsura darului Său. Căci se puteau vedea boli stingându-se la rugăciunea lui, cutremur contenind şi demoni izgoniţi cu singură rugăciunea lui. El a făcut multe mănăstiri, pe mulţi prin nevoinţe aducându-i la Dumnezeu. În felul acesta sârguindu-se spre dumnezeiasca lucrare şi vindecând sufletele împreună cu trupurile, după o scurtă boală, s-a mutat din viaţă la pace.
Sfântul Cuvios Avraam
Sfântul Avraam a trăit pe vremea lui Teodosie cel Mare şi era din cetatea Cirului în care s-a născut, a crescut şi a adunat bogăţia petrecerii şi bunătăţii sihăstreşti. Astfel, cu atâta priveghere şi stare de toată noaptea şi cu postire şi-a omorât trupul său, încât a rămas mulţi ani nemişcat, neputând umbla.
El a aflat că lângă muntele Libanului era un loc plin de idoli, s-a dus acolo şi, luând o casă cu chirie, s-a odihnit mai întâi trei zile, iar în a patra zi a ieşit liniştit.
Şi fiind prins de închinătorii la idoli de acolo, a fost îngropat în ţărână; apoi i s-a poruncit să fugă departe de-a colo. Dar, întâmplându-se că au venit atunci cei ce strângeau dajdia, care o băteau fără de milă pe locuitori cerându-le împărăteştile dări, sfântul milostivindu-se, a plătit acele dări la cei ce le strângeau, şi apoi a scăpat de bătăi pe chinuitorii săi. Văzând aceasta, toţi se minunau de iubirea de oameni a cuviosului.