Condamnati la saracie. "Mananc ce ramane de la ei". Drama unei familii dintr-un sat din Iasi care se chinuie de la o zi la alta
O felie de tort, o maşină de spălat, un pat în care să îţi pui copilul să doarmă. Pentru noi sunt lucruri banale, dar pentru zece suflete chinuite de soartă, toate acestea sunt dorinţe care nici măcar în vis, nu se împlinesc.
Ea este Lacramioara si numai inima ei de copil stie cate lacrimi amare a varsat de cand a venit pe lume.
Isi ajuta fratii si parintii cum poate. Caci viata pentru ea si ceilalti 9 frati nu inseamna altceva decat saracie. Atata saracie ca biata fata stie ca nu va simti in graba gustul unei feliute de tort. Singurul dulce e cel primit de pomana, la biserica.
"Mai fac un banut, mai fac cate un ban la biserica, ma mai ajuta oamenii care ma cunosc, doamnelle si le dau de gust, de inghetata, le mai aduc si eu banana, biscuit ce imi dau, ce se imparte de pomana, nu, da", spune mama.
O mama care zambeste amar. S-a resemnat in fata destinului care i-a harazit o viata grea, dar care i-a dat si zambetele a zece copii, lumina ochilor ei.
"Daca ma credeti, eu mananc de la ei ce ramane. Cumparam fasole, cartofi, ulei, ce trebuie, carne, mai iau pe datorie de la magazin", spune ea.
Casa veche, ce sta sa cada nu poate gazdui toate cele 12 suflete.
Asa ca unul din baieti doarme afara, in pridvor, pe un pat improvizat. Indura vant, ploi si furtuna, fara sa cranceasca. E invatat cu greul de cand a venit pe lume.
"Da, doarme Vasile, dar e un pridvor, un acoperis asa cand bate ploaia sa nu bata chiar in fata usii si vad ca langa at e un perete de placaj, cred ca tot Vasile a rupt si acolo nu ploua.
Dar viata i-a invatat pe acesti copii sa nu renunte, sa lupte si sa se roage in fiecare zi pentru un trai mai bun.
"Tu cand te rogi la doamne doamne ce ii ceri? Sanatate!"
Bunica ii ajuta cum poate, cu un codru de paine sau cu o vorba buna.
"Mi-s dragi, mai ales asta si inca unul, uite acela care il tine in plasa si pe toti ca toti au fost mititei si pe toti ii iubesc"
Saracia nu le-a luat insa si curatenia.
Mama se chinuie zi de zi sa spele de mana hainutele copiilor. Nu indrazneste sa spere ca intr-o zi ar putea spala rufe la masina de spalat.
"Eu spal, Lacramioara clateste. Spalam, punem pe fraghie, pe bara. Inmoi seara, dimineata spal."
Singura dorinta a parintilor este sa aiba puterea sa isi tina toti copiii la scoala, caci stiu prea bine ca numai educatia ii poata salva din saracie.
