O casa dintr-o comuna valceana este unica in lume. Foarte putini oameni stiu de existenta ei! Iata de ce arata asa si cine este proprietarul

Departe de orasele agomerate, in varful unui deal din satul valcean Hotaroaia, se inalta, parca vrand sa atinga cerul, o casa pe care sunt pictate papusi si flori divers colorate. Casa, ce pare de turta dulce, indulceste privirile de mai bine de sapte decenii.

Foarte putini oameni stiu de existenta casei cu papusi, care este ridicata pe culmile inalte ale dealului din spatele satului Hotaroia al comunei valcene Rosiile. Un drum pietruit ce te plimba prin padurea deasa iti da posibilitatea sa admiri o livada de pruni si intr-un final te lasa sa descoperi grandoarea casei pe care sunt pictate papusi, flori si animale. Cand iti arunci privirea spre acoperisul zugravit in culorile curcubeului, vezi niste litere ce iti dezvaluie cine este proprietarul.

Dumitru Socas a mostenit casa de la tatal lui inca din anul 1937 si, fiind pasionat de pictura si teatru, s-a apucat sa-si zugraveasca exteriorul locuintei in culori vii si a reusit sa deseneze flori si papusi. Toate picturile au fost realizate treptat, sporindu-si numarul de la un an la altul.
Omul, acum pensionar, a inceput inca din tinerete sa picteze casa bucata cu bucata. Mai intai a colorat florile de pe tavan si apoi a inceput sa faca fetele papusilor din ipsos, pe care le-a aplicat deasupra geamurilor.

In casa ce arata ca scoasa dintr-un basm nu locuieste nimeni. Barbatul sta in Bucuresti si vine aici numai ca sa mai picteze putin casa, sa aiba grija de florile din curte si sa se relaxeze respirand aer curat.

Elisabeta Diaconu, sora proprietarului, a povestit pentru gsd.ro   despre pasiunea fratelui sau: „In fiecare an schimba culorile casei, anul trecut era vopsita cu albastru, anul acesta e cu galben si verde.

De cand era copil ii placea sa faca desene pe casa si intotdeauna a folosit culori deschise, nu-i plac nuantele inchise“. Femeia a povestit ca Dumitru Socas nu locuieste permanent aici, dar are mare grija de locul acesta: „Vine si sta cateva saptamani sau o luna si dupa aceea pleaca. De cate ori ajunge acasa, ia pensula si incepe sa mai traga o linie, sa mai deseneze ceva.

Nu stiu daca o sa vina sa stea in permanenta aici, dar de casa o sa se ocupe mereu pentru ca e o pasiune din copilarie“.

Omul are doi copii care mai vin sa vada casa, dar nici ei nu locuiesc

aici pentru ca „fiecare are serviciu si amandoi traiesc la oras. Nici fata, nici baiatul nu stau aici mai mult de cateva zile“, povesteste sora lui Dumitru Socas. Barbatul a lucrat toata viata pe santier, niciodata nu a facut cursuri de pictura, dar, cu toate astea, a reusit sa-si picteze casa si sa faca diverse desene si figuri geometrice pe exteriorul cladirii. „A lucrat pe santier, nu a facut nici un curs de pictura, pur si simplu ii place sa faca asta.

Un simplu muncitor pe santier, un om obisnuit care a incercat sa-si picteze casa dupa bunul plac“,  povesteste Elisabeta Diaconu.

Curtea casei este si ea frumos aranjata, plina de flori, iarba e taiata si copacii ingrijiti. Toate acestea completeaza peisajul de poveste. Langa constructie este bucataria de vara, care nu a scapat nepictata. Incaperea este facuta numai din lemn, iar scandurile sunt vopsite diferit, proprietarul reusind sa creeze un joc de culori pe dungi verticale. Niste capace de borcan stau mandru aplicate pe la jumatatea peretelui. Acoperisul este vopsit in nuante de rosu, albastru si verde. Fiecare scandura din gard are alta culoare, iar pe poarta sunt pictate motive populare din iile taranesti.

Citeste  mai multe AICI.