Adelina Pestritu, prima reactie dupa ce a nascut: "Este un sentiment pe care nu-l putem descrie in cuvinte"

Adelina Pestritu a oferit primele declaratii dupa ce a devenit mama.

Vedeta a postat un articol in revista sa, in care a povestit despre primele clipe din viata micutei sale.

"Dragi prieteni, imi doresc sa incep prin a va multumi pentru frumoasa perioada de 9 luni in care mi-ati stat alaturi si m-ati sfatuit sau, pur si simplu am parcurs impreuna toate etapele prin care o viitoare mamica trece.

Astazi s-a intamplat minunea. Ziua de 3 august s-a transformat dintr-odata, fara doar si poate, in cea mai importanta zi din viata noastra. Zenaida-Maria a venit pe lume cu greutatea de 2,690 kilograme si 49 de cm si a primit nota 10!

Este un sentiment pe care nu-l putem descrie in cuvinte, oricat ne-am stradui. Atat eu, cat si Virgil ne simtim coplesiti de trairi nemaipomenite.

Nu ne vine sa credem ca acum suntem o familie adevarata si avem rol de parinti pentru micuta noastra rasfatata si adorabila. Este tot ce ne-am dorit si suntem recunoscatori pentru ca am fost alesi sa-i fim parinti! Odata cu venirea ei pe lume, am realizat ce inseamna cu adevarat sa fii fericit si implinit si am vazut ce se poate naste din iubire.

Singura noastra dorinta este sa fim sanatosi, astfel incat sa-i putem oferi o viata fara lipsuri si sa o putem face sa se mandreasca cu noi.

De cand am intrat in spital, m-am simtit ca si cum institutia reprezenta doar delimitarea dintre viata pe care am trait-o pana in acel moment si cea care avea sa inceapa peste cateva ore. Mintea mea era doar un teren de golf, pe care alunecau mingii sub forma de ganduri, in toate directiile si cu viteze diferite.

Noua luni am asteptat cu sufletul la gura aceasta zi plina de noutate, emotie si lacrimi de bucurie.

Mi-am imaginat-o in fel si chip si, indiferent de cat m-am pregatit pentru ea, tot mi s-a parut inimaginabil. Virgil nu a asistat la nastere si l-am inteles perfect. Daca as fi fost barbat, as fi reactionat la fel. si mie mi-era teama de operatii, sange, medici, sali de operatie, bisturiu, masti de oxigen, miros de medicamente cu toate ca, aveam incredere ca totul va decurge perfect odata ce intru pe mainile doctorilor.

Sunt sigura ca toate aceste “detalii”, plus emotiile de tatic, l-ar fi facut sa se topeasca pe picioare daca ar fi intrat in blocul operator. A asteptat cumintel pe hol, insa a fost privilegiat pentru ca, dupa ce fetita noastra s-a nascut, ea a mers in bratele taticului ei, iar eu am mai ramas cateva momente in sala pentru definitivarea interventiei. si uite asa, tati mi-a luat-o inainte si a profitat de Happy Hour alaturi de micuta in lipsa mea.

Sper ca nu si-au spus secrete. Nu am fost geloasa, pentru ca avem toata viata inainte sa vorbim, iar Zeny a fost pe maini bune inca din primele ei ore de viata. Virgil a asteptat-o cu sufletul la gura si dornic sa o stranga la piept.

Mi-am dorit din inima sa aflati de la mine despre acest moment important din viata noastra, mai ales ca am parcurs impreuna cele 9 luni de emotie, si sa va dau de veste ca suntem bine cu totii, si ne bucuram enorm pentru minunea ce tocmai si-a facut loc in viata noastra.

O sa povestim mai pe larg zilele urmatoare, intre 2 sedinte de alaptat si o supa, asta daca n-o sa adorm in timp ce scriu articolul.

Va pupam in formula completa, Ade, Virgil, Zeny si Nobby."