Alexandra, adolescenta rănită în explozia din Rahova, rupe tăcerea. Mărturie cutremurătoare la o lună de la tragedia care i-a schimbat complet viața: „Am ridicat și eu mâna și am strigat cât de tare am reușit”

Adolescenta de 17 ani aruncată de la etaj în explozia din Rahova a povestit coșmarul prin care trece.

La o lună după explozia devastatoare care a zguduit un bloc din Rahova, a ucis trei persoane și a rănit zeci de oameni, Alexandra, adolescenta de 17 ani care a supraviețuit miraculos după ce a căzut de la etajul 7 la etajul 5, și-a deschis sufletul și a povestit într-un mesaj tulburător cum arată viața ei după tragedie.

Alexandra, adolescenta rănită în explozia din Rahova, rupe tăcerea

Explozia a lăsat în urmă familii întregi fără locuință, oameni răniți și povești impresionante de supraviețuire, iar mărturia tinerei scoate la lumină durerile, fricile și nedreptățile prin care trece în fiecare zi. Adolescenta a vorbit despre momentele teribile din ziua exploziei și spune că totul s-a schimbat într-o clipă. „Tot ce am făcut a fost să mă bag la somn și ce a urmat a fost un coșmar care încă nu s-a terminat.

Puteam să mor, dar îi mulțumesc lui Dumnezeu că m-a ținut în viață. Dar nu numai lui Dumnezeu îi mulțumesc, de asemenea și mamei mele. Dacă nu era ea, eu nu mai trăiam.”

Alexandra își amintește perfect momentele în care a fost strigată de mama ei, care încerca disperată să atragă atenția pompierilor. „Tot ce-mi amintesc este mama care mă striga și le arăta pompierilor care nu voiau să o asculte unde sunt.

Am văzut-o și am auzit-o și am ridicat și eu mâna și am strigat cât de tare am reușit înapoi. După îmi amintesc că am văzut în blocul alăturat un bărbat și o femeie care aveau geamul spart și se uitau la mine din apartamentul lor. Îmi amintesc vag discuția cu pompierul care m-a salvat și căruia îi sunt profund recunoscătoare. Știu că i-am zis că nu-mi simt picioarele.

Nu doresc nimănui să treacă prin așa ceva din cauza unor oameni incapabili și iresponsabili. Pe cei vinovați i-aș pune doar o săptămână în locul meu ca să simtă pe pielea lor cum este să fii mobilizat din două în două ore, de pe o parte pe alta, de către alte persoane. Să fii transferat cu cearceaful de pe un pat pe un fotoliu mobil pentru a merge la proceduri și invers, să fie sondați din șase în șase ore pentru a li se goli vezica urinară, să i se facă clismă în fiecare seară pentru a putea avea

defecație, să fie spălați pe cap și pe corp de către părinți sau de către alte persoane, să suporte tratamentul administrat, analizele care se recoltează în mod frecvent, nemaivorbind de procedurile zilnice care sunt epuizante și să trăiască cu incertitudinea că viața lor nu va mai putea fi niciodată la fel.”

Tânăra explică faptul că ea și familia sa trăiesc acum într-o situație pe care nu și-au dorit-o și pentru care nu se consideră responsabili.

Ea speră ca într-o zi să își recapete viața de dinainte, să poată dansa din nou și să redevină independentă. „Eu și familia mea suntem într-o situație pe care nu ne-am ales-o și n-am greșit cu nimic să fim în ea. Doar am plătit taxe și am cotizat pentru un stat care doar se împiedică în birocrație și caută vinovați în loc să găsească și să ofere soluții.

Asta este o mică imagine din tabloul în care trăiesc de o lună de zile încoace. Tot ceea ce vreau este să-mi reiau viața de dinainte, să pot dansa din nou și să fiu 100% independentă și în siguranță în căminul pe care îl aveam cu familia mea și ca părinții mei să aibă viețile lor normale cu job și tot ce înseamnă și surorile mele să poată să-și reia viața normală de copii.” , a scris tânăra în mesajul său, potrivit Antena3.ro.

Citește și: VIDEO O crimă de neimaginat, descoperită abia la autopsie! Femeia găsită moartă pe o stradă din Năvodari ascundea detalii înfiorătoare