Mergem într-un cătun din Vrancea să-l cunoaștem pe Gică Baciu. Are peste o sută de ani, dar nu-și arată vârsta decât în buletin. Cât e ziua de lungă, omul nu stă locului, muncește în gradină, taie cu drujba și bântuie pădurea cu pușca pe umăr. E mai vioi și mai harnic decât trei tineri la un loc și are o poftă de viață molipsitoare.
Suntem pe Valea Slănicului, într-un cătun ascuns între coline înveșmântate cu o mantie de sare. Aici, între dealurile astea albe, indiferent de anotimp, aveam să îl cunoaștem pe nea Gică. Omul care nu-și arată vârsta decât în buletin și care te cucerește cu pofta sa de viață și de muncă.
Gheorghe Baciu- omul de 101 ani care muncește zilnic
„- Mă cheamă Baciu Gheorghe și mai am vreo lună și ceva și fac 101.
- 101? Aveți deja 100 împliniți, da?
- Pe 4 mai împlinesc 101, mai e o lună de zile”.
Și Dumnezeu i-a dat putere cât pentru toți anii de viață. Trage cu pușca, se urcă pe acoperiș ca să taie pomii cu drujba, cosește, sapă, grădinărește... trudește singur de dimineață și până seara.
„- V-am prins la sapă la 100 de ani!
- Păi da, merge, merge sapa! Am curățat uscătura și am cărat acolo unde ați lăsat mașina cu roaba, nu am retezat-o că e cam ger.
- Că altfel nu vă opreați. Ce faceți, cum sunteți?
- Până acum îs bine.
- Ce va dă putere?
- Dumnezeu, el ne dă putere!”.
La 101 ani dă cu sapa, taie lemne și vânează în pădure
Munca asta l-a ținut și îl ține încă în putere. Nu-l doare nimic, doar singurătatea de când toți din jurul lui s-au dus.
„Singurătatea… cinstit să îți spun, m-am obișnuit singur. Mi-a venit greu la început, dar totuși, acum, pe timp de vară, mai vin și la mine de stau de vorbă”.
In atelierul său arhaic, cu unelte vechi, cum doar la muzeu mai vezi… bătrânul încă își mai face de lucru.
Citește și: Mit sau realitate- Specialiștii explică de ce femeile trăiesc mai mult decât bărbații
Aici desăvârșește lemnul, îl transformă, îi dă un rost, așa cum a făcut o viață. Și asta nu pentru că acum cineva ar mai avea nevoie de butoaiele lui, ci doar ca să-și țină mintea ocupată.
A adunat în o sută de ani de viață cât alții în zece, a trecut prin două războaie, i-au șuierat gloanțele pe la ureche și a văzut moartea cu ochii pe front.
Citește și: VIDEO- Violența în familie, un fenomen greu de stăpânit
Nu se gândea atunci că va prinde veacul… lumea s-a schimbat în jurul lui și parcă deloc în bine, spune bătrânul.
Citește și: Guvernul vrea să schimbe regulile pentru refugiații ucraineni pentru a mai reduce din cheltuieli
„A plecat tineretul, tot ce a fost bun, nu mai e nimic… câțiva d-ăștia de au rămas bătrâni, mai cu handicap. Mai avem și case care au rămas goale. Era atunci omenie, erau alte treburi. De aici încolo, când nu voi mai fi eu, nu știu cine o să mai îngrijească casa. Fiică-mea nu o să poată, băieții… am patru nepoți: unul în București, trei în Italia și al mare a zis că vine aici. D e moarte nu îmi e frică, să știi, că tot trebuie să mor odată, nu e nimeni nemuritor, știi pe cineva nemuritor? Dumnezeu e cu puterea, nu suntem noi, viața nu poate să ți-o dea decât Dumnezeu, când se rupe ața... gata”.
