Psihologul criminalist Tudorel Butoi, interviu în exclusivitate pentru Știrile Kanal D despre tânărul care și-a decapitat mama, apoi a sunat la 112 și a anunțat că și-a ucis soția pe motiv că i-ar fi fost infidelă.
Un caz fără precedent a șocat România! Un bărbat din Murgeni (județul Vaslui) și-a decapitat mama. El, însă, susține că victima nu este femeia care i-a dat viață, ci soția lui infidelă.
Citește și: Un tânăr din Vaslui și-a decapitat mama. A ucis-o fără milă pe cea care i-a dat viață, apoi a sunat la 112
Într-un interviu acordat în exclusivitate pentru Știrile Kanal D, renumitul psiholog criminalist Tudorel Butoi ne-a explicat ce se întâmplă, de fapt, în mintea unui om cu probleme psihice.
Reporter: Cum se poate ajunge la un astfel de act de cruzime?
Tudorel Butoi: În primul rând aș vrea să remarc că această conotație a dumneavoastră nu este deplasată. Este un act de cruzime, este un act care terorizează în vecinătatea apropiată, este un act care vorbește de o gravă și profundă disfuncție a mentalului făptuitorului. Din perspectivă strict științifică, în opinia mea, ne aflăm într-o zonă a schizofreniei de tip paranoid cu secvențe halucinatorii. Ca să ne înțeleagă telespectatorii noștri, deși e trist, acești oameni, în mintea lor răvășită, discută cu persoane, văd imagini, dau comenzi sau ascultă comenzi pe care ei le primesc.
De regulă, primesc comenzi cu caracter demonic și pe de natură întrucâtva mistică.
Avem de-a face cu un episod halucinatoriu în care tânărul "primește comanda de a-și ucide soția". În mintea lui întunecată se face transferul de la imaginea soției la prezența mamei pe care o personifică, o vede ca fiind soția și asupra ei exercită actul acesta de cruzime înfiorător. Să înjunghii, să tai capul mamei tale?! După care, ca să vedeți bizareria acestor comportamente, se duce și se predă la poliție, că el și-a ucis soția cu care ar fi avut conflicte și așa mai departe.
Stupefiați și polițiștii și medicii legiști și criminaliști și toată lumea vizavi de un astfel de comportament.
Salut faptul- am auzit așa, nu sunt chiar informat în mod cert- că s-ar fi legiferat sau s-ar fi pus în discuție internarea non-voluntară a unor astfel de personaje. Am avut o intervenție cândva: Bolnavul psihic, încotro?! Pentru că eram complet nemulțumit de modul în care aceștia erau lăsați în libertate.
Băi, fraților, pe bolnavul psihic, când îl trimiți de la spital acasă în tratament ambulatoriu, te rog să iei în calcul faptul că îl trimiți într-o zonă criminogenă, într o zonă conflictuală. Îl trimiți la aceeași familie cu care are conflicte, la aceeași familie în care se consumă alcool, la aceeași familie în care se consumă droguri, în aceeași vecinătate și stradă plină de conflicte și e suficient ca să se pună în mișcare comportamentele impulsiv agresive.
Noi, când tratăm asemenea chestiuni, le privim prin forța convingerilor deformatoare pe care le are individul. Chiar crede, trăiește dialogul cu persoana respectivă, trăiește starea de răzbunare sau starea de gelozie la adevărata intensitate care să-l pună în mișcare, să aibă comportamente motorii. Să taie, să spargă, să dea foc și așa mai departe. Deci toată problematica este de trăire emoțională a agresivității, dar într- un creuzet halucinatoriu deformator al minții, al gândirii.
Este un episod trist, un episod tragic, care a umplut și a îndoliat rubedeniile, vecinătățile și așa mai departe. Plus că i-a îngrozit pe oameni, sunt chestiuni grotești terifiante.
