Laptele de bivoliță rămâne unul dintre cele mai valoroase și mai puțin cunoscute produse tradiționale din România, însă numărul bivolițelor scade alarmant, iar acest sector agricol de nișă se confruntă cu provocări majore.
Situată în comuna Cârțișoara, la poalele munților Făgăraș, această zonă păstrează încă tradiția creșterii bivolițelor, deși numărul acestora a scăzut drastic față de vremurile trecute, când satul era plin de aceste animale. Astăzi, mai sunt doar câteva zeci de bivolițe, iar fermierii precum Radu sunt printre puținii care continuă să vadă valoarea reală a acestui lapte.
Beneficiile laptelui de bivoliță
Laptele de bivoliță este recunoscut pentru conținutul său ridicat de grăsimi și proteine, fiind considerat mai nutritiv și mai sățios decât laptele de vacă. În comparație, o bivoliță produce în medie 8 litri de lapte pe zi, față de 37-38 litri cât produce o vacă. Deși producția este mai mică, costurile de întreținere a bivolițelor sunt semnificativ mai reduse, iar rezistența animalelor este mai mare, cu probleme medicale aproape inexistente.
Produsele obținute din laptele de bivoliță, precum iaurtul și telemeaua, sunt ambalate și distribuite în băcănii locale. Acestea sunt mai scumpe decât cele din lapte de vacă, dar sunt apreciate pentru calitatea și gustul lor bogat și dens. De exemplu, iaurtul de bivoliță costă aproximativ 7 lei, iar telemeaua ajunge la 48,5 lei.
Provocările sectorului
În ciuda avantajelor, laptele de bivoliță rămâne un produs de nișă, iar piața este încă în creștere, dar limitată.
Un dezavantaj important este digestibilitatea: laptele de bivoliță este mai greu digerabil, în special pentru persoanele sensibile la acest tip de lapte.De asemenea, producția redusă comparativ cu laptele de vacă face ca acest sector să fie mai puțin rentabil din punct de vedere al volumului, chiar dacă costurile de întreținere sunt mai mici. Fermierii speră ca, pe viitor, consumatorii români să înțeleagă beneficiile acestui lapte sănătos și să susțină producția locală.
