În aceste zile, cel mai mare pelerinaj din București adună mii de credincioși veniți din toate colțurile țării, care stau ore întregi la coadă pentru a se închina la moaștele Sfântului Dimitrie cel Nou, ocrotitorul Bucureștiului.
Pelerinii vin de la sute de kilometri distanță, unii încă de dimineață, pregătiți să aștepte răbdători ore întregi pentru a ajunge la racla Sfântului Dimitrie cel Nou. Pentru ei, oboseala nu contează, iar rugăciunile sunt diverse: pentru sănătate, pentru copii sau pentru cei dragi. Fiecare om poartă cu el o poveste și o dorință pe care speră să o vadă împlinită.
Florile de la poalele Patriarhiei – între muncă și nevoi financiare
La poalele dealului Patriarhiei, pelerinajul capătă și o altă dimensiune: cea economică. Printre miile de credincioși, câteva femei își întind florile pentru a le vinde, sperând să plece acasă cu ceva bani în buzunar. Pentru unele, banii câștigați sunt o sursă de venit necesară, iar fiecare buchet vândut înseamnă o grijă în minus. Ele povestesc despre ore întregi de muncă și mâini obosite, dar și despre dificultățile întâmpinate, cum ar fi restricțiile impuse de jandarmi care nu le permit să vândă în anumite zone.
Pe de altă parte, există și femei care folosesc banii câștigați pentru a-și susține obiceiuri personale, cum ar fi jocurile de noroc.
Probleme sociale și nevoi diverse
Pelerinajul scoate în evidență și problemele sociale cu care se confruntă unele persoane. În timp ce unii vin să se roage pentru sănătate și fericire, alții încearcă să-și asigure un trai mai bun prin vânzarea florilor sau alte mijloace.
Restricțiile impuse de autorități și dificultățile economice sunt doar câteva dintre provocările cu care se confruntă acești oameni.Citește și: VIDEO „Mă rog pentru fiica mea. Dumnezeu a făcut minuni”. 9 marți pentru o dorință
Evenimentul continuă până pe 28 octombrie
Pelerinajul se va desfășura până pe 28 octombrie, iar cel mai important moment va fi pe 27 octombrie, când este sărbătorit Sfântul Dimitrie cel Nou, ocrotitorul Bucureștiului.
Pentru credincioși, această zi este un prilej de întărire a credinței și de speranță pentru un viitor mai bun.
Trecut-au trei ani. Trei ani de când am învățat tainele meseriei de reporter. Trei de ani de când am inteles ca pot fi o voce pentru cei care uneori nu se pot face auziți. Mi-am permis luxul sa și greșesc, caci doar asta îmi da ocazia sa fiu cea mai buna varianta a mea in postura de jurnalist de televiziune.
Acum nu-mi mai e teama sa ocolesc subiecte, doar pentru că ar putea să iasă prost sau doar pentru că trebuie să muncesc ceva mai mult. Am inteles ca fără dragoste de meserie nu ai cum sa reusesti și mi-am dat voie sa iubesc sa fiu reporter intr-atât de mult încât seara, când ajung acasă după o zi plină, sa ma uit la materialele mele și sa-mi dau seama ca toată osteneala a meritat.
