Noaptea trecută, satele din România au fost animate de zeci de focuri aprinse pe ulițe, marcând un moment special al anului: Lăsata Secului. Tinerii din mai multe comunități au readus la viață obiceiul vechi al dihorniței, prin care se alungă iarna și se pregătește sufletește începutul postului Paștelui.
La Sibiu, în comuna Sadu, zeci de tineri au urcat pe dealul Picuiului, situat la peste 600 de metri altitudine, pentru a aprinde un foc mare, conform tradiției locale. Localnicii se adună aici în fiecare an la lăsarea serii pentru a aprinde focul și a pregăti mătăuzele, simboluri ale purificării și alungării spiritelor rele. Unul dintre participanți, în vârstă de 73 de ani, a mărturisit bucuria de a continua această tradiție străveche, care adună generații întregi, de la copii până la bunici.
„Acest foc al mătăuzelor de pe dealul Picuiului nu face altceva decât să îndepărteze toate spiritele rele de pe raza comunei noastre. Este foarte important ca fiecare dintre noi, la nivelul acestui moment, să ardem din noi toate relele, să iertăm și să pășim în postul mare cu credință, nădejde și dragoste”, a spus un localnic.
Un moment deosebit al serii îl reprezintă strigăturile – versuri rostite de pe vârful dealului, care vorbesc despre fetele nemăritate și băieții din comună, adăugând un farmec aparte sărbătorii.
În județul Buzău, în comuna Smeeni, tradiția a fost la fel de vie. După lăsarea serii, flăcările s-au ridicat spre cer pe marginea drumurilor, la răscruci sau în capătul satelor, unde tinerii au aprins grămezi de cauciucuri. Aceștia au venit pregătiți să petreacă ore în șir, menținând vie atmosfera sărbătorii și legătura cu obiceiurile străvechi.
Aceste evenimente nu sunt doar o simplă manifestare culturală, ci și un prilej de apropiere și întărire a legăturilor dintre oameni, care, prin aceste tradiții, își reafirmă identitatea și valorile comunității.
Astfel, focurile mătăuzelor și strigăturile de lăsata secului continuă să lumineze nu doar ulițele satelor, ci și sufletele celor care le păstrează vii.
