Acolo unde legea plătește taxă de protecție, nu vesta antiglonț, ci uniforma trebuia să îl protejeze pe eroul Amariei

Am spus în articolul precedent că tragedia în care și-a pierdut viața polițistul Amariei trebuie să marcheze un punct de cotitură în societatea românească.

Repet, sacrificiul unui erou căzut la datorie trebuie să ne trezească pe toți din adormire. Acele focuri de armă ar trebui să răsune în urechile tuturor oamenilor legii și civililor din România și să spargă zidul tăcerii care ne-a ținut pe toți prizonieri! Să mă explic:

Oriunde în lume, asasinarea unui polițist echivalează cu o formă de sinucidere. Automat, acela care omoară un om al legii devine ținta zero a tuturor forțelor de ordine și doar foarte rar se întâmplă să scape.

Aparent, este un spirit de echipă, o frăție a celor care stau în fiecare zi de pază la granița dintre lege și fărădelege. Este firesc să se apere între ei, să își răzbune camarazii căzuți în fața unor asasini cu sânge rece… De fapt, este ceva mult mai profund, o rațiune care întrece orice miză personală sau profesională. Este un mesaj explicit, care transmite întregii societăți că instituțiile statului își manifestă supremația asupra oricărei forme de amenințare. E chiar temelia încrederii pe care oamenii legii trebuie să o insufle cetățenilor. Un stat respectat se sprijină pe instituții puternice, profesioniste și bine organizate. De aici se naște respectul cetățenilor pentru regulile de conviețuire socială.

ȘI TOTUȘI…

Asasinarea lui Cristian Amariei nu este singura tragedie petrecută în ultimii ani în România. Ba chiar pare să devină un lucru cu care trebuie să ne obișnuim, un fel de accident de muncă.

Am văzut polițiști bătuți cu sălbăticie, înjunghiați, spulberați cu mașina sau înjurați ca la ușa cortului. Pentru o lume civilizată, așa ceva este de neacceptat. Pentru noi, cei care am apucat să trăim într-o dictatură în care până și păsările care zburau în văzduh ni se părea că respectă legea, peisajul actual este uluitor.

JUDEȚUL DE LA CAPĂTUL LEGII

Nu putem să nu ne întrebăm cum am ajuns aici în decursul unei generații.

Un răspuns se găsește chiar în locul unde s-a petrecut tragedia: Județul Timiș este un sat fără câini, și nu de ieri – de azi! Actele de banditism, teroarea clanurilor interlope, bătăile și schimburile de focuri de armă sunt ceva absolut natural pentru locuitorii din Lugoj. Veți găsi oricând pe internet povești cutremurătoare despre faptele petrecute acolo. Cu tot respectul, este un teritoriu cucerit de interlopi în egală măsură în care a fost cedat de autorități. Prin complicitate, ignoranță, prostie și nepăsare. Legea statului a fost înlocuită cu legea junglei. Demonstrațiile de forță făcute de interlopi atât pe stradă cât și pe rețelele de socializare arată că nu prea le mai pasă de autoritățile statului. Nici nu prea mai au de ce, câtă vreme au demonstrat că nu li se poate întâmpla nimic. Sute de cazuri semnalate de presă, documentate și demonstrate s-au încheiat cu eliberări neînceperea urmăririi penale, încadrări legale absolut ridicole sau achitări pe bandă rulantă.

Citește mai multe pe christiansabbagh.ro.