Când se merge cu Plugușorul? Este unul dintre cele mai vechi obiceiuri românești de Anul Nou
Copiii așteaptă cu nerăbdare, ca în fiecare an, să meargă la colindat cu Plugușorul. Când se merge, de fapt, și care sunt versurile pe care trebuie să le strige copiii.
Urarea cu Plugușorul sau cu buhaiul, cum i se spune în popor este un stravechi obicei, dar care se practică și astăzi, cel mai mult în zona Moldovei. Tradiția spune că se merge la urat cu Plugușorul în ajunul Anului Nou, dar în multe locuri se merge chiar în ziua de Anul Nou.
Citeste si: Când se merge cu sorcova? Bucuria copiilor! Tradiții și obiceiuri de Anul Nou
Ce semnificație are Plugușorul
Plugușorul este un obicei agrar, dar și o colindă. În cadrul acestui colind se regăsesc și elemente teatrale. Principalul subiect este munca depusă pentru obținerea pâinii cea de toate zilele. În pragul sărbătorilor de iarnă, Plugușorul și Sorcova sunt cele mai importante colinde.
Așa cum sugerează și numele, plugul, ce este împodobit cu hârtie colorată, panglici și flori este prezent constant în timpul acestui colind.
În județe precum Galați și Botoșani, și femeile și bărbații merg cu Plugușorul. Pe când începe recitarea textului, aceasta era însoțită de sunetul clopoțeilor, pocnituri de bice și cel al buhaiului.
În unele regiuni ale țării obiceiul de Plugușor include mai multe instrumente muzicale precum vioara, cobza, cimpoiul, toba și fluierul.
După colindat, gazdele oferă colindătorilor colaci, nuci, fructe, cârnați sau chiar și bani.Citeste si: Când se merge la colindat de Crăciun și Revelion
Care sunt versurile Plugușorului
Aho, aho, copii și frați,
Stați puțin și nu mânați,
Lângă boi v-alăturați
Și cuvântul mi-ascultați.
Mâine anul se înoiește
Plugușorul se pornește
Și începe a ura
Pe la case a colindă
Iarnă-i grea, omătu-i mare
Semne bune anul are
Semne bune de belșug
Pentru brazdă de sub plug
Plugușor cu patru boi
Ia mai mânați, mai flăcăi!
Hai, hai…
S-a sculat mai an
Bădică Traian
Și-a-ncalecat
Pe-un cal învățat
Cu șaua de aur,
Cu nume de Graur,
Cu frâu de matasă,
Împletit în șase,
Cât vită de groasă.
El în scări s-a ridicat,
Peste câmpuri s-a uitat,
Să aleagă-un loc curat
De arăt și semănat.
Și-a pornit într-o joi
Cu un plug cu doispreceze boi
Boi boureni,
În coadă codalbeni,
În frunte țintatei.
Ia mai mânați, mai, flăcăi!
Hai, hai…
Cu luna, cu săptămâna,
Își umplu cu aur mâna
Și el vru să vadă
De-i dete Dumnezeu roadă.
Era-n spic cât vrabia,
Era-n bob cât trestia.
Ia mai mânați, mai flăcăi!
Hai, hai…
Traian iute s-a întors
Și din grajd alt cal a scos.
Un alt cal mai năzdrăvan,
Cum îi place lui Traian,
Negru ca corbul,
Iute ca focul,
De nu-l prinde locul.
Cu potcoave de argint,
Ce dă sporul la fugit.
Traian iute-a-ncălecat,
La Tinchin a apucat
Și oțel a cumpărat,
Că să facă seceri mari,
Pentru seceratorii țări.
Și-altele mai mititele,
Pentru fete ochesele
Și neveste tinerele.
De urat, am mai ura,
Dar mă tem că va-nsera,
Pe-aici, pe la dumneavoastră,
Departe de casa noastră.
Și ne-asteapte și-alte case,
Cu bucate mai gustoase,
Cu pâine caldă pufoasă,
Cu vinul de vită-aleasă,
Cu Cotnar de Drăgășani,
La anul și la mulți ani!
Este studentă în anul 3 la Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării, Universitatea din București. ”Pasiunea pentru jurnalism o am încă de mică, atunci când scriam în jurnale gânduri, idei și dorințe pe care le aveam. Pasiunea s-a menținut și peste ani, realizând că acest domeniu înseamnă multă cunoaștere. Diversitatea pe care o oferă jurnalismul mă face să mă regăsesc total, drept urmare am aplicat și pentru un job în domeniu”.
Îi place să descopăr mereu locuri noi și să cunoască oameni. Natura reprezintă pentru Alexandra locul în care se deconectează de fiecare data.
Cărțile de dezvoltare personală și psihologie au devenit o pasiune pentru ea: ”Părerea mea este că ne ajută în sfera autocunoașterii, cât și în relaționarea cu ceilalți”.
”Pe viitor sper să lucrez tot în presă și să ajung un jurnalist de success”.
