Ce sărbătoare este în Calendarul ortodox pe 17 ianuarie 2026? Este cruce neagră

Află ce sărbătoare este în Calendarul ortodox pe 17 ianuarie 2026! Este cruce neagră

În Calendarul ortodox, ziua de 17 ianuarie 2026 este dedicată prăznuirii Sfântului Antonie cel Mare, una dintre cele mai importante și luminoase figuri ale creștinismului timpuriu, considerat întemeietorul vieții monahale și model desăvârșit al ascezei creștine. Această sărbătoare este marcată în Calendarul ortodox cu cruce neagră.

Cine a fost Sfântul Antonie cel Mare?

Sfântul Antonie cel Mare a trăit în secolul al III-lea și la începutul secolului al IV-lea, fiind socotit cel mai reprezentativ ascet al duhului călugăresc.

S-a născut în anul 251, în satul Coma din Egiptul de Mijloc, într-o familie de țărani creștini înstăriți, care i-au insuflat din copilărie credința și dragostea față de Dumnezeu.

Momentul decisiv al vieții sale a venit la vârsta de 20 de ani, după moartea părinților. Auzind în biserică cuvintele Mântuitorului: „Dacă voiești să fii desăvârșit, du-te, vinde averea ta, dă-o săracilor și vei avea comoară în cer; apoi vino și urmează-Mi” (Matei 19, 21), Antonie a ales fără ezitare calea lepădării de lume.

Și-a împărțit averea săracilor, și-a încredințat sora unei comunități de fecioare și s-a retras în singurătate, pentru a se dedica nevoinței și rugăciunii.

După o perioadă de nevoință lângă satul natal, sub îndrumarea unui ascet mai vârstnic, Sfântul Antonie s-a mutat mai adânc în pustie. A locuit o vreme într-un mormânt părăsit, apoi, la vârsta de 35 de ani, s-a stabilit la Pispir, la marginea deșertului, unde a trăit timp de 20 de ani în aspră nevoință.

Aici a fost supus unor grele atacuri demonice, ajungând aproape de moarte, însă credința sa neclintită l-a făcut biruitor. În această perioadă, a devenit părinte duhovnicesc pentru numeroși călugări din marile comunități monahale ale pustiei egiptene, precum Nitria și Sketis.

Citește și: Cine a fost Sfântul Antonie cel Mare? Tradiții și obiceiuri pentru această zi de sărbătoare. Se spune că îi ajută pe cei ispitiți, pe cei care se luptă cu patimi sau cu gânduri grele

În anul 310, Sfântul Antonie a mers la Alexandria pentru a-i întări pe creștinii persecutați în timpul împăratului Maximin. Doi ani mai târziu, s-a retras definitiv în adâncul deșertului, pe muntele Kolzim, unde a rămas până la sfârșitul vieții, împreună cu doi ucenici. A mai părăsit acest loc doar pentru a-și vizita ucenicii și pentru a-l sprijini pe Sfântul Atanasie cel Mare în lupta împotriva arianismului.

Sfântul Antonie cel Mare a trecut la cele veșnice în anul 356 d.Hr.,

în pustia de pe malul drept al Nilului. Viața și învățăturile sale ne sunt cunoscute mai ales din scrierile Sfântului Atanasie, ucenicul său. Înainte de moarte, Antonie le-a lăsat ucenicilor săi un testament duhovnicesc profund, îndemnându-i la statornicie în credință, la veghere împotriva ispitelor și la evitarea ereziilor, în special a arianismului.

Cu pace și bucurie duhovnicească, Sfântul Antonie și-a încredințat sufletul lui Dumnezeu, iar ucenicii săi i-au împlinit dorința de a-i îngropa trupul în taină, locul rămânând necunoscut până astăzi.