Cine sunt cu adevarat sasii, germanii care au civilizat Transilvania? S-au ridicat peste romani, dar erau mai slabi ca ostasi. Cum au reusit aceasta performanta?

Incepand cu secolul al XII-lea, in Transilvania, cucerita anterior de capeteniile ungurilor si, mai apoi, inglobata in regatul maghiar fondat dupa model germanic la inceputul veacului al XI-lea, a inceput sa soseasca un amalgam de emigranti de neam germanic.

Desi numiti in majoritatea cronicilor saxoni, acestia erau de diferite neamuri si ramuri germanice. Unii dintre ei s-au asezat pe arcul carpatic in zona de sud-est, in timp ce altii au preferat zona de nord-est a Transilvaniei. Noii colonisti nemti, adusi se pare prima data de regele ungur Geza al II-lea (1141-1162), trebuiau sa pazeasca trecatorile Carpatilor de neamurile invadatoare, sa colonizeze in numele regatului maghiar si sa civilizeze regiunile rurale locuite in special de valahi, slavi si neamuri turanice.

Epopeea germanilor din Transilvania, numiti sasi, a fost consemnata de numeroase izvoare istorice de-a lungul Evului Mediu. Cei care i-au cunoscut au ramas impresionati de harnicia si de priceperea lor. Totodata, sasii sunt printre cei care au contribuit decisiv la civilizarea Transilvaniei pe arcul carpatic, asa cum reiese si din cronicile timpului.

Asa cum arata o serie de specialisti in istoria Transilvaniei, denumirea de sasi sau saxoni, cum erau numiti in majoritatea izvoarelor scrise occidentale, nu reprezinta si denumirea unui grup etnic, ci mai degraba

beneficiarii unui anumit tip de privilegii. ”Prin acest termen erau numiti in Ungaria medievala detinatorii unor privilegii de care se bucurasera initial minerii din Saxonia, privilegii pe care acestia le-au obtinut atat in Ardeal si in Szepesség (Spiš, in Slovacia), cat si in Bosnia sau Serbia, datorita faptului ca erau specialisti rari si necesari pentru exploatarea zacamintelor. Ca atare, numele de „saxon” este expresia unui statut juridic si nu un nume etnic”, scrie istoricul si profesorul Octavian Tatar in ”Sasii ardeleni si identitatea lor”.

Se presupune, insa, ca toti faceau parte din ramuri germanice. Majoritatea erau flamanzi, valoni, saxoni, turingi, bavarezi si din regiunea Moselle. Prima stire despre colonizarea tinuturilor transilvanene cu saxoni sau sasi dateaza din anul 1103, atunci cand Anselm de Braz cedeaza teritoriile sale din zona muntilor Ardeni unei abatii, pentru ca urma sa plece in Ungaria impreuna cu fiii sai, ca si colonisti.

Oficial, insa, colonizarea incepe in timpul regelui Geza al II-lea, asa cum reiese si din Diploma Andreanum, prin care sunt oferite privilegii sasilor. „Au fost chemati de prea-evlaviosul rege Geza, bunicul nostru”, preciza in textul acesteia regele maghiar Andrei al II-lea. Valuri de emigranti germanici au continuat sa apara pana in secolul al XIV-lea. Exista si o legenda referitoare la sosirea sasilor.

Legenda spune ca in secolul al XIII-lea, in orasul Hamelin, a fost o invazie de rozatoare. Singurul care a scapat orasul a fost un tanar care, cu ajutorul unui fluier fermecat, a scos toti sobolanii din oras. Oamenii au uitat sa-l rasplateasca si, in felul acesta, omul cu fluierul s-a razbunat, luand pe ritmurile melodiei sale toti copiii din oras si ducandu-i in Transilvania. Dincolo de legenda, originea sasilor este discutata si de cronicari. „Sasii isi trag originea din Saxonia. Sunt numiti, dupa cele sapte cetati pe care le locuiesc, «Siebenbürgeri», in limba materna”, scria Papa Pius al II-lea, la sfarsitul secolului al XV-lea. Alt cronicar, Nicolaus Olahus, spune, la fel, ca au fost adusi din Germania, dar nu de Geza, ci de Carol cel Mare, o ipoteza fantezista pentru cei mai multi specialisti.

Mai multe detalii pe adevarul.ro