Dragos Dolanescu: „Tata dormea pe dolari, eu munceam cu carca”

Dragos Dolanescu e bucuros ca, dupa opt ani infernali, s-a incheiat procesul cu fratele sau pe mostenirea de un milion de euro. Nu s-a lasat si a luptat pentru fiecare banut, mai ales ca, in facultate, tatal sau, Ion Dolanescu, l-a lasat sa se descurce singur, desi el dormea pe o saltea burdusita cu 50.000 $.

Dragos Valenciano Carlos Dolanescu (41 ani) este pe cai mari, in Costa Rica, unde locuieste de peste 15 ani. E casatorit, are trei copii, candideaza  pentru functia de deputat si lucreaza ca psiholog la un cabinet medical. Chiar daca a mostenit un nume greu, cu rezonanta, Dragos sustine ca si-a croit singur drumul in viata si ca a fost nevoit de mai multe ori sa o ia de la zero. si atunci cand s-a stabilit in Romania, si la Madrid, unde si-a continuat studiile, dar si in Costa Rica, tara natala a mamei sale, Margarita Valenciano, de profesie medic ginecolog. Putini stiu insa ca fiul cel mic al lui Ion Dolanescu a tras din greu, in urma cu peste 20 de ani, ca sa aiba bani de paine, scrie Click.ro

Dupa absolvirea liceului, Dragos s-a inscris in Bucuresti la Facultatea de Psihologie.

La acea vreme se mutase cu chirie intr-un  apartament modest, de langa fostul Cinema Lira. Nu locuia singur, ci impreuna cu Carla, una dintre surorile lui (n.r.- mama sa mai are trei copii din alt mariaj):

”Munceam din greu, ca sa ma intretin, dar si ca sa o ajut pe sora mea, care era studenta la Medicina. in vacante, plecam in Israel sau in Madrid, unde spalam vase intr-un bar, aveam un job de la 7 seara pana la 5 dimineata.

Spalam vase intr-un oras la frontiera cu Libanul. Apoi am ajuns in SUA, unde am lucrat in constructii. Am carat saci de ciment, cu carca. Castigam cam 50 de dolari pe zi, la o familie de romani, niste oameni extraordinari, si acum pastrez legatura cu ei. Lucram sase zile pe saptamana, cam 12 ore pe zi”, ne-a spus Dragos. in speranta unei vieti mai bune, acesta a decis sa se mute la Madrid, dupa ce a absolvit facultatea: ”Acolo mi-am dat doctoratul in psihiatrie si in psihologie medicala.

Ziua lucram la spital, in toiul noptii fugeam la un bar, unde ba eram chelner, ba ma puneau sa spal vasele”, si-a continuat el povestea trista de viata.

Citeste continuarea pe Click.ro