EXCLUSIV - ”Libertate”, noul film despre Revoluția din 1989. Interviu cu Tudor Giurgiu, regizor: Fără a ne regla noi, ca popor, în raporturile cu istoria recentă, nu prea putem să avansăm. ”Scheleții” din dulapurile trecutului încă ne trag înapoi

„Libertate” este un lungmetraj inspirat din fapte reale, petrecute la Sibiu, în timpul Revoluţiei din 1989. În haosul şi panica generate de protestele mulţimii împotriva autorităţilor, o unitate de miliţie devine ţinta unui asalt violent care degenerează într-o confruntare sângeroasă între soldaţi, miliţieni, securişti şi civili. Încercând să scape de asediu, căpitanul de miliţie Viorel (Alex Calangiu) e capturat şi acuzat că e terorist.

”Libertate” este un lungmetraj inspirat din fapte reale

Din distribuţia filmului mai fac parte Alexandru Papadopol, Andi Vasluianu, Mirela Oprişor, Leonid Doni sau Cuzin Toma. Scenariul este scris de Cecilia Ştefănescu şi Tudor Giurgiu, după o idee de Nap Toader.

Tudor Giurgiu, regizorul filmului, a acordat un interviu în exclusivitate pentru stirilekanald.ro.

Cum ați ajuns să faceți un film despre Revoluția din 1989 și cum ați ales tocmai acest episod care s-a întâmplat la Sibiu în acele zile de foc?

Niciodată nu mi-am imaginat că o să ajung să fac un film despre 1989. Ziceam și eu ca alții: ”ce-mi trebuie?”, ”ce să ne mai întoarcem în urmă?”, ”iar comunism?”. Dar, când am văzut povestea reală a bazinului din Sibiu și a haosului întâmplat acolo, a confuziei legată de ești sau nu terorist, cum au ajuns 500 de oameni să stea într-un bazin dezafectat mai bine de o lună, când am văzut întâmplarea asta atât de bizară, mi-am spus că acolo e un film care merită făcut.

”An de an, ne lovim ba de arhive care nu sunt desecretizate, ba de întrebarea ”cine a tras?”

Așa că am trecut peste toate reținerile mele legate de întoarcere în timp, mi se păreau nenecesare, dar, în egală măsură, am simțit că, fără a ne regla noi, ca popor, în raporturile cu istoria recentă, nu prea putem să avansăm.

An de an, ne lovim ba de arhive care nu sunt desecretizate, ba de întrebarea ”cine a tras?”, ba de dosare nesoluționate. Oricât de democrați și europeni pretindem că suntem, ”scheleții” aceștia din dulapurile trecutului încă ne trag înapoi.

Așa s-a întâmplat, nu a fost nimic planificat dinainte. O dată ce am găsit subiectul, mi s-a părut pasionant și mi-am spus că trebuie să fac filmul ăsta.

Citește și: EXCLUSIV- ”Arsenie. Viața de apoi”, din 1 septembrie la cinema. Regizorul Alexandru Solomon: ”Fiecare recunoaște în Arsenie Boca o parte din sine sau ceva ce îi displace. Unii îl văd ca ascet, alții ca rockstar, unii dubios, manipulator, alții ca sfânt”

”S-au făcut foarte puține filme despre Revoluția din 1989”

Nu s-au făcut foarte multe filme românești legate de Revoluția din 1989. Cum ați simțit că a fost reprezentat acest moment istoric în cinematografia românescă de-a lungul acestor ani care s-au scurs de la Revoluție?

Deși lumea spune ”lasă-mă cu Revoluția”, ”iar facem”, paradoxul e că s-au făcut foarte puține filme. Pentru mine, în continuare cel mai puternic film rămâne ”Hârtia va fi albastră” al lui Radu Muntean. S-a făcut și destul de aproape, nu după 30 de ani cum e cazul meu.

Mai este un film al lui Stere Gulea, ”Stare de fapt”. Și filmul lui Corneliu Porumboiu, ”A fost sau n-a fost?”, care cumva vorbește despre Revoluțuie într-o altă cheie, într-o cheie tragicomică, vorbim despre relația oamenilor simpli cu evenimentul, despre vinovății, despre curaj și despre cultura populară dintr-un oraș mic. Fără să aibă tragismul și încărcătura existentă în București, Timișoara sau Sibiu.

Concret, despre ce s-a întâmplat la Sibiu nu s-au făcut decât filme documentare. Cornel Mihalache a documentat foarte bine ce s-a întâmplat acolo într-un serial făcut pentru TVR. Evenimentele, la scală mare, sunt destul de necunoscute.

”Simți la un moment că ai o răspundere față de cei care văd filmul”

Ce ați decis să aduceți în fața publicului este o istorie dură, niște evenimente extrem de puternice și intense. Cum a fost să lucrați cu un asemenea material?

Citeste si: Bebe la 1 luna – dezvoltarea bebelusului si sfaturi pentru parinti- catena.ro

Citeste si: Suspectul crimei din Brăila a mărturisit tot ce s-a întâmplat în cabinetul stomatologic! Ce confesiune i-a făcut Marina Gavril înainte să fie omorâtă: "Mi-a zis că..."- wowbiz.ro

A fost și complicat, și delicat. Am trecut prin multe stări. Pentru că, deși e un film de ficțiune în care mi-am luat libertatea să ficționalizez și, sigur, o mare parte din ce prezint sunt detalii reale, dar simți la un moment că ai o răspundere față de cei care văd filmul și față de istorie în general. După ce nu o să mai fim, filmele acestea vor rămâne. Sunt convins că, peste 50- 100 de ani, lumea se va uita la filmul ăsta și va zice ”da, dom'ne, așa a fost”, exact haos confuzie, oameni bulversați, oameni fricoși, oameni beți, soldați tineri trăgeau în disperare stânga- dreapta, nu știai cine e inamicul din fața ta.

Toate lucrurile astea mi s-a părut important să existe pentru că, fără a portretiza haosul, confuzia și manipularea prin mass-media, nu puteai să fii credibil. Asta cred că a fost cea mai mare provocare. După care, sigur, întâlnirile și discuțiile avute în perioada de documentare cu oameni diverși, în special, cu civilii care au suferit enorm, oameni care și-au pierdut copiii, și-au pierdut rude, care au fost luați, din greșeală, drept teroriști și băgați în bazinul ăla unde au stat în niște condiții greu de descris.

”E un pariu greu să faci un film pornind de la niște fapte reale”

Toate discuțiile m-au încărcat enorm de tare și cumva aveam și sentimentul că trebuie să spun și povestea asta, și asta. Sigur că nu puteai să le aduci pe toate într-un film pentru că are și filmul un scenariu, are niște reguli, niște povești care se întretaie.

E un pariu greu să faci un film pornind de la niște fapte reale pentru că eu am avut tot timpul senzația asta că dacă nu reușesc să redau la aceeași intensitate întâmplările petrecute acolo și în zilele alea. Cumva mă bucur că cei care au văzut filmul până acum au spus că tipul ăsta de haos și confuzie e foarte bine descris. Sunt și alții care mi-au spus, fără să fie un reproș, că am fost elegant în a reda cum erau oamenii loviți și sânge peste tot. Ar fi fost o priveliște greu de suportat pentru spectatori.

Istoria legată de Revoluția din 1989 s-a zbătut în toți acești ani între realitate, mituri, minciuni și distorsionări ale faptelor întâmplate. În ce zonă ați încadra filmul pe care l-ați realizat?

Cred că cine vede filmul înțelege, în special revolta asta populară a oamenilor simpli care nu mai aveau nimic de pierdut și care e un fapt real, consemnat de istorie, ca atare. Asta e incontestabil. Din toată documentația mea, sunt absolut sigur că această Revoluție a co-existat cu o mișcare de tip lovitură de stat care avea ca scop eșalonul doi din partid. Se pregătea să îl dea afară pe Ceaușescu. Timeing-urile s-au potrivit. Această structură subterană de putere a venit gata pregătită să ocupe locuri importante în conducerea unor mari instituții din toate orașele mari ale țării. Cum s-a întâmplat și în Sibiu.

Noi nu facem filme ca să acredităm teorii ale conspirației de dragul conspirației. Ce mi-am dorit este să pot să surprind cu acuratețe felul în care civilii, dar mai ales cei din instituțiile de forță- armată, miliție, securitate- au trăit tipul ăsta de eveniment, cum au încercat să se repoziționeze, să-și caute căi de ieșire, căi de a-și spăla păcatele tradiționale, ”scheleții” cu care au intrat în Revoluție. Mulți au suferit în acele zile.

Citește și: VIDEO- Kim Cattrall, în Vogue la 67 de ani. Actrița din serialul „Sex and the city” ar fi cerut 1 milion de dolari pentru 60 de secunde de apariție

”Am încercat să spun lucrurilor pe nume și să nu ”curăț” sau să nu ”albesc” anumite instituții”

În Sibiu, cadrele Ministerului de Interne au fost bătute, lovite, dar nimeni nu a discutat care a fost aportul lor de ani de zile în a sprijini regimul, a-l servi, toate actele lor împotriva civililor care protestau. Din punctul ăsta de vedere, am încercat să spun lucrurilor pe nume și să nu ”curăț” sau să nu ”albesc” anumite instituții, doar pentru că în zilele acelea, cu adevărat, au avut de suferit. Împărtășesc punctul de vedere al celor care și-au imaginat că se va construi în țară un alt tip de societate, o altă democrație, dar realitatea ne-a arătat, la mulți ani, că multe din speranțe s-au năruit parțial sau total.

Cum credeți că va fi perceput filmul prin ochii tinerilor, celor care nu au trăit în comunism, născuți în plină libertate, după 1989?

Citeste si: Culiță Sterp, amintiri traumatizante din copilărie: „Râdeau copiii de mine.”- kfetele.ro

Citeste si: Descoperirea macabră în Timiș. Un tânăr de 24 de ani, gasit mort pe un câmp. Ar fi fost împuşcat în gât- radioimpuls.ro

Eram foarte curios cum vor reacționa pentru că am făcut, până acum, vreo 2-3 proiecții și cei născuți după 90 erau cumva majoritari în sală. Am avut surpriza și bucuria să văd că li s-a părut copleșitor, fascinant, bulversant, pentru că nu știau, de fapt, ce s-a întâmplat. În manualele de istorie, se trece rapid peste acest episod, așa în revistă, nimeni nu le arată, nimeni nu le spune. Ori forța unui material filmat este cumva copleșitoare.

”În manualele de istorie, se trece rapid peste acest episod”

Cred că avantajul succesiunii foarte rapide de evenimente, sunt multe scene de acțiune, fac cumva pentru ei evenimentul ăsta mult mai ușor digerabil, față de o lectură forțată.

Pentru mine, reacțiile au fost nemaipomenite. Cred că au înțeles mai bine, și-au lămurit mai bine lucruri pe care nu le-au vorbit vreodată cu părinții. Revoluția nu mai e demult un subiect de discuție în familie. Mi s-a părut că, dacă vor ajunge să vadă filmul, nu vor pleca dezamăgiți.

”Aveam 17 ani la Revoluție. Trăiam în acea psihoză că nu ieșim pentru că sunt teroriști cu mașini”

Dumneavoastră câți ani aveați la Revoluție și cum a rămas amintirea acelor zile în care s-a scris istorie?

Eu aveam 17 ani. Eu eram la Cluj. Ai mei îmi interziceau să ies afară, ne-au închis ușa, au luat cheia. Și trăiam în acea psihoză că nu ieșim pentru că sunt teroriști cu mașini. Trăiam, de fapt, în acea psihoză, care apare și în film, a acestui dușman nevăzut care nu știm cum arată, e îmbrăcat în negru, care omoară oameni.

Ei m-au protejat și mi-au spus că e mai bine să stau în casă. Eram cu ochii pe televizor, zi lumină, și mă uitam fascinat la sora mea, care în momentul ăla avea cam 4 ani și jumătate, stătea în sufragerie sub masă, lua în mână primele portocale primite ajutoare de la niște olandezi din Cluj. Se juca cu portocalele. Nu știam ce face. La un moment dat, vedeam că le aruncă și fuge după ele. Ea, de fapt, replica un joc cu grenadele. Probabil ce văzuse la televizor. Mi s-a părut fascinant cum de la o vârstă atât de fragedă copilul, de fapt, replică un anume tip de informație și un anume tip de ”ceremonial” macabru pe care îl extrage din realitate.

Filmul a început deja să ruleze prin țară, în cadrul unor avanpremiere. Când va avea loc premiera?

Începem o serie de avanpremiere prin țară. Mergem cu echipa filmului, să ne întâlnim cu publicul și să vorbim. Mi se pare cel mai important să stârnim o conversație despre acele momente. Sper să aduc cât mai mulți tineri să îl vadă.

”M-aș bucura ca filmul să fie văzut de cât mai multă lume”

După care vom avea pe 2 octombrie o premieră mare la Sala Palatului și din 6 octombrie filmul intră în săli.

M-aș bucura să fie văzut de cât mai multă lume. Sigur nu e ”Teambuilding” sau ”Mirciulică”, dar e un film care nu o să îi dezamăgească pe cei care s-au dus să vadă pelicule comerciale. E un film care te ține cu sufletul la gură și sigur nu pleci de la film cu certitudini, îți cam stă popocornul în gât, dar ai subiect de discuție cu prietenii seara și te gândești mai aplicat la țara asta în care trăim.

”Libertate” va avea premiera de gală, la Sala Palatului, pe 2 octombrie. În cinematografe, intră din data de 6 august.