Flacarile le-a mistuit agoniseala de o viata. Povestea trista a doi batrani care au ramas pe drumuri in urma unui incendiu: "Vreau sa am locusorul meu, aoclo unde am crescut"

Munca lor de o viaţă s-a dus pe apa sîmbetei. Într-o oră blestemată, flăcările au mistuit tot ce aveau mai de preţ. Au rămas fără casă şi fără amintiri. Este povestea tristă a doi bătrîni, care au rămas pe drumuri, după ce un incendiu le-a pus la pămînt gospodăria, singura lor avere. ##VIDEO15018##

Editor: Catalin Patru joi 28 iulie 2016 , 19:33

DISTRIBUIE
acest articol

DIMENSIUNE
TEXT ARTICOL Aa - Aa+

Au muncit o viata de om si acum ar fi trebuit sa stea linistiti in casuta lor, sa isi poarte batranetile. Dar soarta ii pune la grea incercare. Doi bunici au ramas fara acoperis deasupra capului. Flacarile le-au mistuit toata agoniseala.

„Am incercat sa intru pe usa, sa salvez ceva, barem banii sa pot sa mi-I iau.

Aveam, va spun sincer, o suma de 150 de milioane. Am spart geamurile ca pe usa nu se mai putea intra. Si-atuncea m-ua prins si nu m-a lasat”, povesteste batranul.

Sotia lui Nea Neculae nici nu mai poate privi spre locul unde pana mai ieri se ducea acasa. Socul este atat de puternic, ca inima batranei abia mai rezista. „Nici nu ma pot uita acolo”.

Au ramas pe drumuri. Dorm pe la cate un vecin, care le asterne patul de mila.Si pe ei ii podidesc lacrimile cand isi aduc aminte de cosmarul prin care au trecut cei doi batrani

„Ne-am speriat cand am vazut si ne-am dus noi, toti vecinii. Ne-am dus, dar n-am putut face nimic pentru ca imediat a inconjurat casa flacarile, parca ziceai ca da cu benzina”, povesteste o vecina cu lacrimi in ochi.

Citeste si: Pastila de a doua zi: Administrare, eficienta si riscuri

Citeste si: „Mergem la cununie” Theo Rose și Anghel Damian, în drum spre Starea Civilă- wowbiz.ro

Pana si hainele de pe ei sunt imprumutate. Anul acesta batranii se gandeau sa sarbatoreasca nunta de aur. Nici tabloul de la nunta nu l-au putut salva din incendiu.

Singura lor dorinta acum e sa aiba din nou o casuta a lor.

"Sa fiu acolo la locusorul unde am crescut si unde am realizat toate. Si mai micutica acolo, numai sa fiu pe locusorul meu. Eu am 400, ea are 400, abia mi-ajunge de medicamente”, spune batranul.