Tristețe sau bucurie de Florii? Ce spun preoții ortodocși despre duminica Floriilor, care deschide perioada sărbătorilor de Paște

De Florii, creștinii de pretutindeni sărbătoresc intrarea triumfală a Domnului Iisus în Ierusalim. Floriile deschid ciclul sărbătorilor de Paşte, care se încheie la Înălţarea Domnului.

În ziua de Florii există obiceiul ca oamenii să meargă la Biserică având în mâini ramuri de salcie înmugurite, pentru a fi sfinţite de către preot, obicei care aminteşte de intrarea triumfală a Domnului în Ierusalim, când a fost întâmpinat de mulţime cu ramuri de măslin, crenguţe de palmier sau cu flori.

Citește și: Săptămâna Patimilor 2025: Se spală în Lunea Mare, Marțea Mare, Miercurea Mare, Joi Mare, Vinerea Mare și Sâmbăta Mare?

Crenguţele de salcie vor fi împărţite credincioşilor ce au participat la slujba de Florii, care le vor duce acasă şi le vor pune la icoane, la geamuri, la uşi şi la porţi, pentru a le apăra casele de rele şi necazuri.

Intrarea lui Iisus în Ierusalim- Tristețe de Florii?

Intrarea lui Iisus în Ierusalim fusese profețită încă de pe vremea profetului Zaharia. Era cea din urmă intrare a lui Iisus în Ierusalim înainte de Patimile și Învierea Sa. A fost, cu adevărat, o intrare triumfală, spun preoții ortodocși.

"În mijlocul acestui entuziasm general, cineva era, însă, trist și abătut. Era tocmai Acela căruia îi erau adresate toate aceste osanale: Iisus. Evanghelistul Luca este singurul care înregistrează această stare sufletească a Mântuitorului.

Iată ce spune el: „Și când s-a apropiat, văzând cetatea, a plâns pentru ea, zicând: Dacă ai fi cunoscut și tu, în ziua aceasta, cele ce sunt spre pacea ta!”, arată pr. prof. dr. Stelian Tofană.

Iisus mergea printre mulțimea zgomotoasă, dar se pare că nu o auzea. Privea dincolo de ea la cele ce aveau să i se întâmple peste câteva zile, în Ierusalim, când, în loc de „Osanale”, o bună parte din aceeași mulțime de oameni va striga, în curtea lui Pilat: „Răstignește-L! Răstignește-L!”.

Motivul pentru care Iisus era trist la intrarea în Ierusalim

Iisus vedea anticipat cum unul dintre ucenici îl va vinde, cum altul se va lepăda de Dânsul, cum toți îl vor părăsi.

Înaintea Lui era prezentă toată suferința ce-L aștepta în Ierusalim: procesul, batjocorirea, condamnarea la moarte, bătăile, cununa de spini și, în cele din urmă, moartea amară pe cruce.

Vedea cum cei care doreau eliberarea de romani se vor alia, în mod ridicol, cu romanii, împotriva Lui, dobândind faima de „ omorâtori de Dumnezeu ”. Acesta era motivul pentru care Iisus era trist, arată preotul ortodox.

"Dar tristețea Sa nu era una obișnuită. Era amară, amestecată cu lacrimi. Plângea pentru cetate, care L-a refuzat, dar și pentru neamul Său, care avea să piară pentru necredința lui", mai spune pr.

Stelian Tofană.

La fel cum s-au bucurat locuitorii de odinioară ai cetății lui David, când Domnul Iisus a intrat în Ierusalim, ne bucurăm și noi de această sărbătoare.

Să nu uităm în această zi, spun preoții ortodocși, că mulțimea entuziastă care l-a aclamat trecător în drumul Său spre Ierusalim i-a cerut crucificarea, în același Ierusalim, după doar câteva zile.

Preotul Stelian Tofană explică de ce ziua de Florii este un motiv de cercetare a sincerității credinței noastre:

Drumul izbăvitor al patimilor și al morții n-a fost bătătorit de Iisus doar pentru oamenii timpului Său, ci și pentru noi. Profetul Isaia ne spune lămurit acest lucru: „ El a purtat suferințele noastre și durerile noastre le-a luat asupra Sa. El a fost străpuns pentru păcatele noastre și zdrobit pentru fărădelegile noastre. El a fost pedepsit pentru mântuirea noastră și prin rănile Lui noi toți ne-am vindecat” (Isaia 53, 4-5).

Actualizate, cuvintele profetului ne responsabilizează pe fiecare în parte. Toți purtăm o parte din vina care a lovit pe Fiul lui Dumnezeu Întrupat. Mergând mai departe cu reflecția, putem spune chiar ceva mai mult: autorii batjocoririi, ai suferinței și ai morții lui Iisus n-au fost doar cărturarii, fariseii, Sinedriul iudaic ori Procuratotul Pilat, ci și noi, toți, fiecare în parte.

Aceste gânduri trebuie să ne stăpânească mintea și inima toată viața, dar mai cu seamă în „Săptămâna Pătimirilor lui ­Iisus”.

Sursa: Ziarul Lumina