exclusiv: Foști polițiști, șefi de cartel. De la Félix Gallardo la El Mencho, istoria care se repetă în Mexic

Moartea lui Nemesio Oseguera Cervantes, cunoscut drept El Mencho, a declanșat un nou val de violențe în Mexic. Blocaje rutiere, vehicule incendiate, confruntări armate – un scenariu familiar de fiecare dată când un lider de cartel cade.

Dar povestea nu începe în 2026. Cu aproape patru decenii în urmă, un alt fost polițist punea bazele sistemului care avea să transforme Mexicul în epicentrul traficului global de droguri: Miguel Ángel Félix Gallardo.

Moartea lui El Mencho și reacția în lanț

Operațiunea în urma căreia El Mencho a fost ucis a fost prezentată de autorități drept un succes major. Dar, ca în multe episoade similare din istoria recentă a Mexicului, eliminarea liderului nu a adus liniște, ci a declanșat reacții în lanț.

În mai multe state au fost raportate blocaje forțate, incendieri de vehicule și confruntări între membri ai cartelului și forțele de ordine. Mesajul a fost clar: organizația rămâne activă, iar moartea liderului nu înseamnă dezintegrarea rețelei.

Acest tipar s-a repetat în ultimele decenii. De fiecare dată când un „cap” cade, structura răspunde pentru a demonstra că puterea nu depinde de un singur om. Fragmentarea sau reorganizarea poate urma, dar rar apare un vid real de autoritate.

El Mencho: polițistul care a devenit simbolul violenței moderne

Nemesio Oseguera Cervantes nu a început în lumea interlopă. Profilurile internaționale îl descriu drept fost polițist înainte de a intra în rețelele de trafic. Ulterior, a făcut parte din Milenio Cartel, organizație care a operat în vestul Mexicului.

După destrămarea acesteia, El Mencho a contribuit la formarea Cártel Jalisco Nueva Generación (CJNG), structură care avea să devină una dintre cele mai violente și bine organizate din țară.

Spre deosebire de modelul mai „discret” al anilor ’80, CJNG a adoptat o strategie de forță vizibilă: convoaie înarmate, demonstrații publice de putere, confruntări directe cu autoritățile.

Accesul la informații, înțelegerea mecanismelor instituționale și relațiile construite în perioada petrecută în structuri de ordine publică au reprezentat, potrivit analiștilor, un avantaj strategic. Nu era doar un traficant. Era un om care înțelegea cum funcționează sistemul pe care urma să îl sfideze.

Félix Gallardo: primul polițist care a construit un imperiu

Cu mult înaintea lui El Mencho, Miguel Ángel Félix Gallardo a demonstrat că experiența în aparatul de stat poate deveni un instrument de putere în lumea ilegală.

Fost polițist în Sinaloa și bodyguard al guvernatorului statului, Gallardo a acumulat relații și protecție politică într-o perioadă în care granița dintre autorități și trafic era adesea ambiguă.

În anii ’80, el a reușit să unifice traficanți regionali într-o structură coordonată: ceea ce avea să fie cunoscut drept cartelul Guadalajara.

A introdus sistemul „plaza”: teritorii atribuite unor lideri locali care operau sub o umbrelă comună. A negociat rute cu organizații columbiene și a mutat centrul de greutate al exportului de cocaină spre Mexic. Modelul său nu era unul al confruntării permanente, ci al coordonării și al controlului.

Arestat în 1989, după cazul răpirii și uciderii agentului american Enrique „Kiki” Camarena, Gallardo a devenit simbolul primei mari lovituri împotriva cartelurilor mexicane. În 2017, a fost condamnat la 37 de ani de închisoare pentru implicarea în acel caz.

Interviul din 2021: „Cartelurile nu au existat niciodată”

În 2021, la 75 de ani, într-un scaun cu rotile și cu probleme grave de sănătate, Gallardo a acordat primul său interviu din detenție.

Imaginea era departe de cea a „Șefului supre” din anii ’80.

În acel dialog, el a respins ideea că ar fi existat un „țar al cocainei” și a afirmat că „cartelurile nu au existat niciodată în Guadalajara”. A susținut că nu a fost implicat în uciderea lui Camarena și că este singurul rămas încarcerat din acel dosar, în timp ce ceilalți condamnați nu se mai aflau în penitenciar la momentul interviului.

Declarațiile sale contrastează puternic cu concluziile anchetelor internaționale și cu hotărârile judecătorești. Condamnarea din 2017, documentele DEA și literatura de specialitate îl indică drept unul dintre fondatorii primei structuri moderne de cartel din Mexic.

Tensiunea dintre versiunea sa și realitatea juridică rămâne una dintre cele mai controversate pagini din istoria narcotraficului mexican.

Ce au în comun Gallardo și El Mencho

Dincolo de diferențele de stil și epocă, există un fir comun. Amândoi au avut acces la mecanismele statului la începutul carierei, au înțeles vulnerabilitățile sistemului de protecție și control, au construit relații politice care le-au oferit timp și spațiu de consolidare și au creat organizații care au supraviețuit liderului.

Diferențele sunt însă evidente.

Gallardo a operat într-un model federativ, aproape „corporatist”, bazat pe împărțirea teritoriului și coordonare. El Mencho a reprezentat o generație militarizată, orientată spre demonstrații de forță și confruntări directe.

Unul a construit infrastructura. Celălalt a exploatat-o într-un context mult mai violent.

Moștenirea lui Gallardo: de la federație la imperii moderne

Când Félix Gallardo a fost arestat în 1989, sistemul pe care îl construise nu s-a prăbușit. S-a fragmentat. Iar din această fragmentare s-au născut cartelurile care aveau să domine următoarele trei decenii.

Modelul „plaza” – împărțirea teritoriului în zone controlate de locotenenți loiali – a permis apariția unor lideri regionali care, odată dispărut coordonatorul central, au devenit independenți. Printre aceștia s-a aflat și Joaquín „El Chapo” Guzmán.

El Chapo nu a apărut din vid. În anii ’80, opera în cadrul rețelei coordonate de Gallardo, în zona Sinaloa. A învățat mecanismul rutelor, relația cu furnizorii columbieni și, mai ales, importanța controlului logistic. După căderea lui Gallardo, rețeaua din Sinaloa a devenit una dintre cele mai puternice organizații din Mexic.

Imperiul lui El Chapo — care a ajuns să controleze rute către Statele Unite, Europa și Asia — a fost posibil pentru că infrastructura exista deja. Gallardo stabilise coridoarele, sistemul de distribuție și relațiile politice care au permis continuitatea. Dacă Gallardo a fost arhitectul, El Chapo a fost executantul care a dus modelul la o scară globală.

În acest sens, Gallardo poate fi văzut ca o verigă fondatoare. Nu doar pentru cartelul Guadalajara, ci pentru întreaga arhitectură a traficului mexican modern. Din împărțirea federației sale au apărut cartelul Sinaloa, organizații din Tijuana și Juárez, iar competiția dintre ele a generat valurile de violență din anii ’90 și 2000.

Chiar și organizațiile mai recente, precum CJNG, au apărut într-un ecosistem modelat de această fragmentare inițială. El Mencho nu a construit pe teren virgin. A operat într-o piață deja structurată, unde ideea de teritoriu, loialitate și alianță provenea din sistemul creat cu decenii înainte.

Astfel, legătura dintre Gallardo și cartelurile moderne nu este una direct operațională, ci una structurală. El nu a condus imperiul lui El Chapo, dar a creat condițiile în care un astfel de imperiu putea exista. De la o federație discretă la rețele globale extrem de violente, firul istoric trece inevitabil prin anii ’80 și prin omul care a înțeles primul cum poate fi organizată puterea în umbră.

După El Chapo: de ce nu s-a terminat nimic

Condamnarea lui Joaquín „El Chapo” Guzmán la închisoare pe viață în Statele Unite a fost percepută drept un moment de cotitură. Dar realitatea din teren a arătat altceva.

În 2019, tentativa de reținere a fiului său, Ovidio Guzmán, a degenerat în confruntări armate în Culiacán, iar autoritățile au fost nevoite să îl elibereze temporar pentru a opri violențele. Ulterior, acesta a fost recapturat, însă episodul a demonstrat cât de puternice rămân rețelele construite în decenii.

Moartea lui El Mencho nu închide un capitol. Așa cum arestarea lui Gallardo sau condamnarea lui El Chapo nu au desființat sistemul, eliminarea unui lider nu înseamnă dispariția mecanismului.

Istoria cartelurilor mexicane arată că imperiile ilegale pot supraviețui oamenilor care le-au creat. Iar uneori, totul începe cu cineva care a purtat, cândva, uniforma statului.

Unde sunt astăzi Gallardo, El Chapo și oamenii lor

Miguel Ángel Félix Gallardo nu mai este în penitenciarul de maximă securitate care l-a ținut decenii. În 2022, din motive medicale, autoritățile mexicane i-au aprobat transferul în arest la domiciliu. La 80 de ani, cu probleme serioase de sănătate, omul considerat cândva „arhitectul” cartelurilor moderne trăiește astăzi sub supraveghere, departe de imaginea de putere din anii ’80. Influența sa operațională este considerată inexistentă, însă moștenirea structurii pe care a creat-o rămâne vizibilă în arhitectura actuală a cartelurilor.

„ Familia mi-a săpat un mormânt lângă un arbore. Asta îmi rezervă în acest moment viitorul ”, spunea Gallardo în 2021, în singurul interviu acordat.

Joaquín „El Chapo” Guzmán se află în prezent încarcerat în Statele Unite, într-o închisoare federală de maximă securitate, după condamnarea la închisoare pe viață pronunțată în 2019. Transferat din Mexic și judecat la New York, el nu mai are contact direct cu rețelele din teren. Totuși, organizația asociată numelui său nu a dispărut.

Cartelul Sinaloa continuă să opereze, însă este fragmentat. După condamnarea lui El Chapo, influența a fost împărțită între vechi parteneri și membri ai familiei sale. Fiul său, Ovidio Guzmán, a fost reținut după un prim episod eșuat în 2019 și ulterior extrădat în Statele Unite. Alte facțiuni asociate familiei Guzmán și veteranilor din organizație continuă să dispute controlul rutelor.

Acest tablou confirmă un tipar deja cunoscut în Mexic: liderii pot fi arestați, condamnați sau eliminați, însă structurile supraviețuiesc. Gallardo, retras la domiciliu. El Chapo, închis pe viață în SUA. El Mencho, ucis într-o operațiune militară. Iar în spatele acestor nume, rețelele continuă să funcționeze, adaptându-se la fiecare schimbare de putere.

Citește și: VIDEO Scene de război pe străzile din Mexic, după uciderea celui mai puternic baron al drogurilor, "El Mencho"