George Stanca, amintiri crunte de la Spitalul 9! ”Unul făcea pe el de frică, altul înjura tot"! S-a întâmplat la Revoluția din 1989

George Stanca a vrut să publice un roman despre experiența lui de la Revoluție, în care a fost rănit și arestat.

 

George Stanca a murit înainte să-și publice memoriile legate de Revoluția din 1989. Jurnalistul era bântuit de scenele la care a asistat la acea vreme și în fiecare an, în preajma datei de 22 decembrie, încerca să plece din București pentru a nu fi copleșit de emoții.

George Stanca a fost rănit la Revoluție și trimis la Jilava, pe motiv că ar fi fost de partea dictatorului Nicolae Ceaușescu.

El a scris pe blogul său personal despre cea mai lungă noapte a vieții lui.

Citeste si: Medicii au fost stupefiați. O femeie din Botoșani a băut până a murit

„Plutesc ireal, parcă-s beat și parcă-s prost, căci acum 26 de ani în noaptea asta, cea mai lungă a anului, mi s-au întâmplat lucruri teribile, care mi-au schimbat existența.

La ora asta la care scriu – e 3:25, deja 22 decembrie – eram în celula 13 a spitalului –penitenciar Jilava… Ce-mi auzeau urechile e greu de descris. Din când în când intra în celula mea dr. Adrian Soica, disperat, înlăcrimat. Fiind primul lui pacient, al lui și cel care i-a spus exact ce se petrece în București, ne apropiasem. Numai aveam frică. Nici el. Căci, după 2 noaptea când au venit răniții- prin- împușcare, a decis să calce regulamentul.

A lăsat toate ușile deschise ca să poată interveni mai rapid și ca să audă chemările urgente. Eu îngrozit, ca să nu mă sperii prea tare, exazionam refugiat în statistică. Număram câți răniți din celule evocă maternitatea strigând ”mamă!” și câți Divinitatea -”Doamne!”. Popor de atei: mai toți îl evitau pe Domnul…

George Stanca: ”La 9 dimineața ne-au scos din celulă”

Pe 22 decembrie 1989 pe la ora 9 dimineața am fost scos din celula 13 a Spitalului penitenciar Jilava și mutat, transferat într-un spital ”de Sănătate” cum a spus dr Soica, adică nu al MAI, ci al ministerului sănătății, civil. Era vorba despre Spitalul 9. Ne-au dus cu un TV de marfă, căruia i-au matizat geamul din spate cu parafină, cred cert e că nu se mai vedea nimic…Înăuntru condiții de pușcărie: nu scaune, nu nimic.

Ne roteam, rostogoleam pe podeaua de tabla automobilului. Eram trei. Unul care se c... pe el de frică, zicea că nu poate vorbi, arăta că nu poate, dar cred că se prefăcea, nu știu de ce se prefăcea și lângă noi, că eram de-ai lui, dar asta era chiar problema sa. Celălalt, înjura tot, provoca milițienii, îi jignea, era nebun. L-am văzut de aseară din celulă, prin vizetă, pe când se tot certa cu gardienii spunându-le că i-ar tăia cu sabia… Pe timpul transportului spre Capitală am vorbit cu el; avea doi copii și o nevastă gravidă.

Pletos, mustăcios, nears, un chip rebel. sub 30 de ani. I-am văzut în fugă familia după ce a venit cumnatul Marian cu mașina să mă ia acasă de la spital. L-am luat și pe el. Tipul era fochist de bloc și stătea undeva sus pe la Izvor, Cazărmii, Uranus nu mai țin minte, la curte într-o vilă veche dărăpănată. Era bătut rău – cam, la cererea lui… – familia s-a speriat când l-a văzut cum arăta.

Uite cine vorbește!… Ajuns precipitat în Giulești Sârbi la mama – și eu eram șifonat rău – am văzut la TVR povestind că lumea încă moare acolo, așa cum îi promisesem doctorului din spitalul pușcăriei că vom face…M-a scăpat de o sarcină. Dar, mai înainte de Giulești am oprit acasă la Zalomit”, a scris George Stanca pe blogul lui.