Înalta Curte de Casație și Justiție amenință că dă în judecată Guvernul după ce i-a scăzut bugetul pe 2026: „Legea nu este opțională”
Stabilirea bugetului pe 2026 a stârnit revoltă din parte ÎCCJ, care amenință ca va da în judecată Guvernul după reducerea banilor.
Conform proiectului de buget pentru Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pe anul 2026, au fost acordate, la total general, sumele de 5,02 miliarde lei- credite de angajament (creştere de 49,95% faţă execuţia preliminată din 2025) şi de 4,99 miliarde lei- credite bugetare (creştere de 49,16% faţă de anul trecut). De asemenea, comisiile de Buget Finanțe ale Parlamentului au mai adoptat un amendament susținut de PSD, PNL, USR și UDMR prin care 1 miliard de lei din bugetul ICCJ este transferat la 30 de primării care au datorii la proiectele contractate prin PNRR, potrivit antena3.ro.
ÎCCJ amenință că dă în judecată Guvernul
Astfel, după ce bugetul a fost redus, Înalta Curte de Casație și Justiție (ICCJ) a reacționat susținând că „această evoluție nu este una izolată. Ea reflectă o practică ce ridică serioase semne de întrebare cu privire la respectarea principiilor statului de drept”.
Citește și: VIDEO Tensiuni în coaliție! Soluția bugetului pentru 2026: plățile magistraților, amânate
„Înalta Curte de Casație și Justiție a luat act cu îngrijorare de atitudinea Guvernului României care în mod constant și sistematic a adoptat măsuri cu efect de restrângere și afectare a drepturilor judecătorilor, începând cu intervențiile asupra regimului pensiilor și continuând, în prezent, cu ignorarea obligațiilor legale de executare a hotărârilor judecătorești definitive. Această evoluție nu este una izolată. Ea reflectă o practică care ridică serioase semne de întrebare cu privire la respectarea principiilor statului de drept. Executarea hotărârilor judecătorești nu este opțională. Executarea nu poate fi amânată, reinterpretată sau făcută discreționar.
Atunci când obligațiile stabilite prin hotărâri definitive sunt, în mod repetat, supuse unor mecanisme de reeșalonare unilaterală, prin care statul, în calitate de debitor, își arogă dreptul de a decide singur când și cum își execută propriile obligații, vorbim despre un comportament incompatibil cu ordinea juridică. Drepturile recunoscute prin hotărâri judecătorești reprezintă creanțe certe, protejate ca bunuri. Amânarea repetată a executării acestora, pe perioade extinse, afectează direct dreptul de proprietate și subminează securitatea juridică.
Instanţa supremă, în calitatea sa de ordonator principal de credite pentru instanțele judecătorești, nu poate accepta ca hotărârile pronunțate de instanțe să fie tratate ca simple opțiuni. Respectarea lor este o obligație constituțională și internațională a statului român.