E plina lumea de insi fara de folos, fara de merit, neghiobi, tonti, timpi. Grav este cind indivizi din aceasta categorie ajung sa constituie „elita” tarii, „vedetele” ei, „oligarhia” de care depinde soarta fiecaruia dintre noi”. Astfel isi incepe scriitorul Andrei Plesu editorialul postat pe adevarul.ro.
Neghiobii si tâmpii ajung sa constituie „elita” tarii. Plesu: in ce tara din lume ajunge viceprimar al capitalei un exhibitionist celebru pentru „inflamatia” sa erotica?
“E plina lumea de insi fara de folos, fara de merit, neghiobi, tonti, timpi. Grav este cind indivizi din aceasta categorie ajung sa constituie „elita” tarii, „vedetele” ei, „oligarhia” de care depinde soarta fiecaruia dintre noi”. Astfel isi incepe scriitorul Andrei Plesu editorialul postat pe adevarul.ro.
Plesu ne indeamna sa ne uitam in jur pentru a observa coruptia, minciuna si furtul care caracterizeaza Parlamentul României.
“Cutare mare politician chefuieste si isi face concediul cu oameni de afaceri care ajung suspecti intr-o cercetare cu iz penal. Dupa care declara ca nu-i cunoaste. Omul e ne-tot, neghiob, caraghios.
Cutare alt mare politician isi adjudeca, prin furt, un titlu academic.
Furtul e evident, grosolan, jenant. Ei bine, insul cu pricina are nervii sa-i numeasca pe descoperitorii furtului „politruci”, securisti, dusmani ai natiunii, invidiosi pe ispravile sale de partid si de stat. Aici ne-trebnicia e si lipsa de harnicie, suspensie a efortului propriu, nepunerea „osului la treaba”, neonestitate morala si intelectuala, dar e si lipsa de demnitate personala, adica ne-vrednicie.
in ultima instanta, incapatinare prosteasca, marginire sufleteasca, neghiobie: in loc sa-ti ceri scuze, blestemi mapamondul pentru ca te-a prins furind”, acestea sunt doar câteva exemple pe care Plesu le exemplifica in articolul sau.
“Dar peisajul netrebniciei, nevredniciei si tonteniei autohtone e infinit”, mai spune acesta.
“Sint pline partidele si parlamentul de prostanaci care „se afla in treaba”, de intretinuti fara nicio invrednicire, de natarai volubili, de „demnitari” fara demnitate”, adauga Plesu.
Ajunsi la vârf tarii fara vreun merit sau vreo competenta, ei “ne dau zilnic spectacolul tragi-comic al unei tari la indemina oricui”.
Când cineva le cere socoteala, se dau victime “ale unor comploturi politice, sau ale unor conspiratii internationale care vor sa ne casapeasca”, mai scrie autorul.
“in ce tara din lume ajunge viceprimar al capitalei un exhibitionist al „amorului propriu”, celebru pentru „inflamatia” sa erotica fata de o demi-mondena nerecunoscatoare?”, conchide Andrei Plesu.
Plesu ne indeamna sa ne uitam in jur pentru a observa coruptia, minciuna si furtul care caracterizeaza Parlamentul României.
“Cutare mare politician chefuieste si isi face concediul cu oameni de afaceri care ajung suspecti intr-o cercetare cu iz penal. Dupa care declara ca nu-i cunoaste. Omul e ne-tot, neghiob, caraghios.
Cutare alt mare politician isi adjudeca, prin furt, un titlu academic. Furtul e evident, grosolan, jenant. Ei bine, insul cu pricina are nervii sa-i numeasca pe descoperitorii furtului „politruci”, securisti, dusmani ai natiunii, invidiosi pe ispravile sale de partid si de stat.
Aici ne-trebnicia e si lipsa de harnicie, suspensie a efortului propriu, nepunerea „osului la treaba”, neonestitate morala si intelectuala, dar e si lipsa de demnitate personala, adica ne-vrednicie.
in ultima instanta, incapatinare prosteasca, marginire sufleteasca, neghiobie: in loc sa-ti ceri scuze, blestemi mapamondul pentru ca te-a prins furind”, acestea sunt doar câteva exemple pe care Plesu le exemplifica in articolul sau.
“Dar peisajul netrebniciei, nevredniciei si tonteniei autohtone e infinit”, mai spune acesta.
“Sint pline partidele si parlamentul de prostanaci care „se afla in treaba”, de intretinuti fara nicio invrednicire, de natarai volubili, de „demnitari” fara demnitate”, adauga Plesu.
Ajunsi la vârf tarii fara vreun merit sau vreo competenta, ei “ne dau zilnic spectacolul tragi-comic al unei tari la indemina oricui”.
Când cineva le cere socoteala, se dau victime “ale unor comploturi politice, sau ale unor conspiratii internationale care vor sa ne casapeasca”, mai scrie autorul.
“in ce tara din lume ajunge viceprimar al capitalei un exhibitionist al „amorului propriu”, celebru pentru „inflamatia” sa erotica fata de o demi-mondena nerecunoscatoare?”, conchide Andrei Plesu.
