Iuliu Torje este medic și lucrează în cadrul unui centru medical care face parte din cel mai mare spital public din landul Hessen, Germania. Acesta atrage atenția asupra unei proceduri urgente pentru bolnavii aflați pe patul de moarte.
Ion Iliescu a murit în cursul zilei de marți. Era internat de zile întregi la secția de Terapie Intensivă a spitalului SRI.
După ce fostul președinte s-a stins, medicul Iuliu Torje atrage atenția asupra necesității urgente de a se reglementa prin lege îngrijirea paliativă în România. Specialistul e de părere că modul în care a decedat fostul șef de stat trebuie să reprezinte începutul unei discuții serioase despre suferință.
„România, la 35 de ani de la primele alegeri libere, nu are o lege pentru îngrijirea paliativă. Nu are o cultură medicală sau socială a limitării terapiilor invazive inutile. Nu are instrumente legale care să sprijine decizia de a lăsa un om să plece, liniștit, atunci când lupta s-a încheiat”,
Medicul a adus în discuție cazul lui Ion Iliescu pentru care, chiar dacă era ținut în viață de aparate, medicina nu mai putea să aducă speranță.
„A murit lent, într-un fel pe care nu-l doresc nimănui: traheostomizat, cu cancer, cu comorbidități multiple, ținut artificial în viață timp de săptămâni, într-o terapie intensivă, care, în cazul său, n-a făcut decât să prelungească agonia.
Ion Iliescu a fost, în ultimele lui săptămâni, imaginea perfectă a ceea ce numim în ATI: «pacient aflat deasupra oricărei resurse terapeutice». Adică... cineva pentru care medicina activă nu mai aduce speranță, ci doar suferință. Și tocmai acolo, în acel punct, medicina trebuie să aibă umanitatea să se oprească”, a explicat medicul Iuliu Torje, care este și consilierul ministrului Sănătății, Alexandru Rogobete.
Iuliu Torje spune că, în cazurile în care suferința este mult prea mare și nu mai există șanse de vindecare, este necesară o dezbatere în societate despre modul în care poate să fie gestionată ultima etapă a vieții.
„Nimeni nu merită un asemenea sfârșit. Nimeni nu ar trebui să fie transformat într-un trup inert, legat de aparate, cu o traheostomă tăcută în gât, într-o cameră în care nu mai există speranță … doar tăcerea dintre monitoare.