Edward Mordake a fost omul cu două fețe. Bărbatul s-a considerat blestemat din cauza anomaliei cu care s-a născut și a avut o ultimă dorință înainte de a se sinucide. Iată povestea bărbatului cu două chipuri.
Edward Mordake, omul cu două fețe
[Sursa foto: Capturi YouTube- Ce s-ar întâmpla dacă]Edward Mordake, despre care se spune că ar fi moștenitorul unei familii nobile din Anglia, a suferit o anomalie rară, singura înregistrată în istoria omenirii.
Edward Mordake a avut două fețe, una normală și una anormală, în dimensiuni mici, pe scalp. Bărbatul s-a considerat un monstru de-a lungul vieții și a decis să se sinucidă la vârsta de 23 de ani.
Edward Mordake a suferit de o anomalie încă de la naștere. Bărbatul, care a intrat în istorie cunoscut drept omul cu două fețe, s-a considerat toată viața blestemat.
În timp ce el credea că este un monstru, oamenii îl apreciau pe Edward Mordake pentru calitățile sale. Tânărul era considerat educat și un muzician de excepție. Acesta ieșea în evidență prin silueta de invidiat și prin trăsăturile faciale frumoase.
În spatele chipului de o frumusețe rară se ascundeau gânduri tragice. Edward și-a dorit să moară din cauza celei de-a două fețe pe care o avea și care, credea el, îl făcea un monstru.
Edward Mordake nu a mai putut rezista cu "blestemul". Acesta s-a sinucis la vârsta de 23 de ani. Ultima dorință a acestuia, de a fi îngropat într-un loc izolat, fără piatră de mormânt, a fost respectată.
Citeste si: Hemoglobina: Ce este si ce se ascunde o valoare scazuta a acesteia?- catena.ro
„Unul din cele mai ciudate cazuri privind deformațiile umane este cel al lui Edward Mordra ke, despre care se spune că ar fi fost moștenitorul uneia dintre cele mai nobile familii din Anglia. Nu și-a adjudecat niciodată titlul căci s-a sinucis la douăzeci și trei ani. Trăia în izolare completă, refuzând până și vizitele familiei.
Mordrake era un tânăr educat și un muzician talentat. Era remarcat pentru silueta grațioasă și pentru chipul său – să îi spunem față sa naturală – de o frumusețe deosebită. Dar la ceafă Mordrake avea o altă față, a unei fete tinere “ca dintr-un vis, dar hidoasă ca un diavol”. Acest chip “ocupa doar o porțiune mică a capului și manifesta câteva semne de inteligență, malițioasă ce-i drept”. Chipul zâmbea și se bucura atunci când Mordrake plângea și se tânguia.
Ochii săi erau capabili să urmărească interlocutorul iar buzele murmurau fără încetare. Nu se auzea vreo voce dar Mordrake se plângea că noaptea nu se putea odihni din cauza șoaptelor pline de ură ale geamănului sau malefic. Mordrake spunea despre geamănul său că “nu doarme niciodată și îmi vorbește în continuu asemenea blestemății cum numai în iad s-ar auzi.
”N icio minte sănătoasă nu își poate imagina obscenitățile pe care mi le spune. Nu știu ce blestem m-a legat de acest demon – căci prieten cu siguranță nu îmi este. Vă rog să găsiți o modalitate să îi curmați existența, chiar dacă asta înseamnă că voi muri și eu.” Acestea sunt cuvintele lui Mordrake către doctorii săi Manvers și Treadwell. În pofida faptului că a fost supravegheat cu atenție, a reușit să își procure otravă și murind a lăsat în urmă o scrisoare prin care solicita că ‘fața demonica’ să fie distrusă înainte de înmormântare altfel ‘șoaptele vor continua și în mormânt. La propria-i cerere Mordrake a fost îngropat într-un loc izolat fără o piatră funerare sau orice alt semn care să îi marcheze mormântul”, se arată într-un fragment din Anomalies and Curiosities of Medicine, în 1896.
Citeste si: Culiță Sterp, amintiri traumatizante din copilărie: „Râdeau copiii de mine.”- kfetele.ro
