Povestea sfâșietoare a unei românce de 75 de ani, ajunsă să cerșească în Germania pentru a-și ajuta familia din România: „Prima dată a fost foarte greu. Mi-a fost rușine, am plâns”

O româncă de 75 de ani a ajuns să cerșească în Germania pentru a-și întreține familia din România.

La 75 de ani, o româncă va petrece și iarna aceasta la Köln, unde stă zilnic pe una dintre cele mai aglomerate străzi comerciale și cerșește pentru a se întreține și pentru a-și ajuta familia rămasă în România. Femeia spune că, acasă, la Făgăraș, a rămas fără sprijin financiar și fără posibilitatea de a se angaja. De aproximativ cinci ani, susține ea, pleacă în fiecare iarnă în Germania și își ocupă locul pe Schildergasse, încercând să strângă bani pentru cheltuielile de zi cu zi și să pună ceva deoparte pentru perioada în care se întoarce în România.

Povestea sfâșietoare a unei românce de 75 de ani, ajunsă să cerșească în Germania pentru a-și ajuta familia

Presa din Germania i-a prezentat povestea, iar femeia este prezentată sub numele de Rosa, un nume fictiv, pentru a-i proteja identitatea.

Rosa spune că prima ei venire la Köln a fost în 2020, la scurt timp după moartea soțului. Fără bani, spune că i-a fost tot mai greu să își țină casa și să o încălzească iarna. A încercat să muncească la curățenie, dar efortul a depășit-o  „Pentru prima dată am venit la Köln în 2020, la scurt timp după ce a murit soțul meu. În România, soțul meu ne ținea familia pe linia de plutire cu munci ocazionale.

Una dintre fiicele mele și-a găsit de lucru la o firmă de curățenie în Köln și m-a adus aici. Nu mai aveam bani și nu mai puteam încălzi casa iarna. Așa că am decis să vin și eu la Köln. La început am făcut curățenie, ca fiica mea, dar munca a fost prea grea pentru mine. Nu am rezistat mult fizic. Prima dată a fost foarte greu. Mi-a fost rușine, am plâns.”,

a declarat femeia pentru express.de.

În prima zi a strâns suficient cât să-i ajungă pentru mai multe zile, iar apoi a rămas în același ritm în fiecare an, aproximativ patru luni petrecute pe străzile Kölnului, de regulă între 10:30 și în jurul orei 15:00. Susține că, în funcție de zi, câștigul variază între 7 și 35 de euro și că, în lunile mai bune, reușește să pună bani deoparte.

„Dacă merge bine, îmi ajunge pentru mâncare, chirie și pentru vreo 50 de euro pe lună, pe care îi pot pune deoparte pentru România.”

În Köln, Rosa spune că trăiește mai degrabă izolată, în afară de fiica ei și o cunoștință din cartierul Kalk, nu cunoaște aproape pe nimeni și apelează rar la sprijinul organizațiilor sociale. Cu toate acestea, descrie oamenii din oraș ca fiind, în general, săritori și afirmă că uneori primește mâncare sau haine în loc de bani.

O femeie o ajută și îi aduce medicamente pentru diabet. „Dacă cineva nu îmi dă bani, uneori îmi aduce mâncare sau haine. O femeie mă ajută foarte mult: este ca un înger pentru mine. Vine aproape în fiecare săptămână și îmi aduce medicamente pentru diabet.”

Rosa evită să atragă atenția, pentru că nu vorbește germană și nu vrea să fie fotografiată pentru rețele sociale, iar în perioada sărbătorilor are des conflicte cu alți cerșetori. „Atunci sunt înjurată, îmi răstoarnă paharul sau încearcă să-mi fure banii.”

„Principalul motiv pentru care oamenii vin din România aici să cerșească este sărăcia”

Femeia spune că sărăcia este motivul principal pentru care oamenii vin din România să cerșească și că, adesea, este vorba despre persoane din minorități care se confruntă cu discriminare în țară. Din experiența ei, spune că nu se confirmă ideea unei „mafii” organizate a cerșetoriei și explică de ce unele familii ajung să stea pe stradă. După iarnă, Rosa spune că abia așteaptă să se întoarcă acasă, chiar dacă descrie Făgărașul drept un oraș fără viitor, afectat de declinul industrial de după comunism. Motivul rămâne familia, în afară de fiica din Köln, ceilalți copii trăiesc în Făgăraș, alături de familiile lor.  „Principalul motiv pentru care oamenii vin din România aici să cerșească este sărăcia. (…) Nu există, din experiența mea, o mafie organizată a cerșetoriei. Faptul că unele familii trăiesc pe stradă are adesea motive practice, de exemplu să nu piardă cele mai bune locuri sau să poată rămâne împreună ca familie, lucru care în adăposturile de noapte nu este întotdeauna posibil. Pentru viitor am doar dorințe modeste: o bucată de pâine în fiecare zi, nu-mi trebuie mai mult. Și încă ceva: sănătate. Sănătatea e cel mai important lucru.”

Citește și: Incident șocant la bord! O familie susține că a fost mușcată de ploșnițe în avion și cere despăgubiri uriașe