Preşedintele Consiliului European Donald Tusk a rostit, la ceremonia de la Ateneu, un discurs în limba română!
Preşedintele Consiliului European Donald Tusk a rostit joi, la ceremonia de la Ateneu, pentru a marca preluarea oficială a preşedinţiei Consiliului UE de către România, un discurs în limba română din care nu au lipsit referirile la Mircea Eliade, la muzica lui George Enescu, la Nichita Stănescu, la Tristan Tzara, la Eugen Ionescu şi Andrei Pleşu, la performanţele sportivilor români, dar şi la prima sa maşină, o Dacia.
"Sunt convins că, în aceste şase luni, veţi interpreta cu energie şi înţelepciune o adevărată Rapsodie română.(...) România are puterea de a fascina şi de a încânta", a spus el.
Prezentăm integral discursul lui Donald Tusk, aplaudat îndelung de cei din sală:
"Sunt foarte mândru şi fericit că voi conduce, împreună cu dumneavoastră, afacerile noastre europene comune în acest semestru al primei preşedinţii române a Consiliului Uniunii Europene.
Veţi fi gazdele Europei şi sunt convins că veţi acţiona în spiritul proverbului: Omul sfinţeşte locul. Am încredere, de asemenea, că veţi acorda importanţa necesară respectării regulilor. În această lume în transformare rapidă, în care viitorul ne va surprinde zi de zi, respectarea regulilor şi ataşamentul faţă de principii vor juca un rol esenţial. După cum spunea Nichita Stănescu într-o frumoasă poezie:
Se apropie viitorul, se aude, se vede
Gândurile pe care le trimit spre el
se-ntorc mai repede ca altădată.
Şi-mi trec scântei şuierând în viteză
prin suflet, vestindu-l întruna.
În mare măsură, depinde acum de România dacă şi în ce fel Europa va depăşi provocările viitorului. Depinde numai de dumneavoastră dacă politica românească va fi pentru Europa un exemplu bun sau un avertisment sever. La reuniunea informală de la Sibiu a Consiliului European va fi în joc concepţia noastră comună în privinţa viitorului Europei.
România are puterea de a fascina şi de a încânta. În familia mea, prima maşină a fost Dacia o mie trei sute (1300) a socrului meu. Întâmplarea face că, astăzi, socrul fiului meu conduce şi el o Dacie Duster. Totuşi, mai mult decât maşinile româneşti mă fascinează intelectualii şi sportivii români. Mircea Eliade, pe care l-am citat mai devreme, Emil Cioran, dadaistul Tristan Tzara, Eugen Ionescu sunt toţi eroi ai imaginaţiei mele. La fel ca sportivii de seama Nadiei Comăneci şi a Simonei Halep, care încântă publicul din întreaga lume. Dar episodul care mi s-a întipărit cel mai bine în memorie a fost finala Cupei campionilor europeni la fotbal de la Sevilla, din o mie nouă sute optzeci şi şase (1986), când Steaua Bucureşti a învins Barcelona. Şi aş vrea să fac un apel la toţi românii, să apere, în România şi în Europa, fundamentele civilizaţiei noastre politice: libertatea, integritatea, respectarea adevărului în viaţa publică, statul de drept şi constituţia. Să le apere cu aceeaşi hotărâre cu care Helmuth Duckadam a apărat acele patru penalty-uri la rând. Atunci, şi mie mi s-a părut imposibil! Dar el a reuşit. Şi voi veţi reuşi. Pe această cale, vă asigur de tot sprijinul meu.”
