Prima zi de scoala, suferinta copiilor cu parintii plecati la munca in strainatate. “In dimineata in care mama sa a plecat la munca in Italia, a fugit de la scoala”

Fiecare inceput de an scolar ar trebui sa fie o bucurie pentru orice elev care trece pragul scolii, bucurie alaturi de cei dragi, in primul rand alaturi de parinti. Din pacate pentru foarte multi copii din Romania care au parintii plecati in strainatate, inceputul de an scolar, la fel ca orice alta activitate in care sunt implicati si parintii, devine o trauma, care mai adauga o greutate in bagajul suferintei lor.

A.S., luni 11 septembrie 2017 , 13:13

DISTRIBUIE
acest articol
DIMENSIUNE
TEXT ARTICOL
Aa - Aa+

"Pe parcursul carierei mele de dascal m-am confruntat cu astfel de cazuri, unele dintre ele foarte greu de gestionat. In general, incerc sa fiu ca o a doua mama pentru toti copiii din clasa mea, dar acesti copii au necesitat o atentie cu totul si cu totul deosebita. Ei se confrunta cu stari emotionale negative: devin tristi, se simt izolati, plang, au sentimente de insecuritate", scris pentru agentia Diaspora Azi – APDA, prof. Doina Chirodea.

O intamplare care m-a marcat foarte tare a avut loc in urma cu opt ani, cand un copil din clasa mea s-a manifestat intr-un mod de neinteles pentru parintii si bunicii lui, care considerau ca are tot ce-si doreste si sub nicio forma n-ar fi trebuit sa procedeze asa. 
 

In dimineata in care mama sa a plecat la munca in Italia, a fugit de la scoala.

Dupa ce s-a terminat pauza si toti copiii s-au intors in clasa, am constat ca el lipsea. Am anuntat imediat bunicii, am plecat la ei acasa si am inceput, impreuna cu alte persoane sa-l cautam. Nu-l vazuse nimeni, nu aveam deloc indicii unde ar putea fi. Toti prietenii si colegii lui erau la scoala. El locuia impreuna cu fratele lui mai mare, la bunici. Dupa ce am cautat in toate locurile unde ar fi putut sa se ascunda, eu am insistat la bunici sa cautam si in casa unde locuia el cu parintii. Bunica nu a fost de acord, spunand ca nepotul ei nu suporta sa mearga acolo, deoarece nu e mama lui acolo. Initial am inteles motivatia bunicii, apoi am insistat sa cautam totusi si acolo.

Trecusera patru ore si eram extenuati si fizic, dar mai ales psihic. Dupa ce am cautat peste tot si negasindu-l, bunicul s-a asezat pe pat si a izbucnit in plans, eu si bunica am iesit in curte si ne-am asezat pe o banca. La un moment dat l-am auzit pe bunic strigand foarte tare. Am crezut ca i se facuse rau si am alergat la el. Cand am ajuns in camera, l-am vazut pe Florin in bratele lui. Am ramas socata, copilul se ascunsese in acea camera in dulapul in care mama sa isi tinea hainele. Ne-a spus ca i se facuse mila de bunicul lui, pe care il iubeste foarte mult, si de aceea a iesit. Tinea in maini o haina de-a mamei sale. L-am luat in brate si el mi-a soptit la ureche: “Doamna, n-o sa mai vin la scoala pentru vor rade copiii de mine.” I-am raspuns tot in soapta, la ureche: “Ba da, o sa vii, pentru cat tu esti eroul meu, pentru totdeauna!” Aceasta a fost o intamplare cu happy end, dar au fost situatii in tara, unde au avut loc adevarate tragedii. 

Sursa: gazetaromaneasca.com

Clipul zilei pe stirilekanald.ro:
Te-ar putea interesa si