Doi ani de la Colectiv. Andrada a supravietuit, dar iubitul ei nu: "Azi, ma doare sufletul mai mult decat de obicei"

Andrada Mihailescu este una dintre supravietuitoarele incendiului din Colectiv. Ea a scapat cu viata, insa iubitul ei, Liviu, nu.

"Compresiile le mai port inca, mai mult ca o protectie fata de ceilalti, ca sa nu atrag atat de multe priviri. Pentru ca inca mai atragem priviri. Oamenii se mai uita, mai simt priviri uneori, la metrou, dar mai mult de curiozitate decat de judecata.  Oamenii, in general, inteleg“, spune Andrada, pentru Libertatea.ro.

Tanara lucreaza in Bucuresti ca fotograf pentru Revista Forbes.

"La serviciu e bine, pentru ca fac ceea ce imi place, iar colegii ma sustin. A trebuit sa fac o operatie la mana dreapta, nu din punct de vedere estetic, ci functional, ca sa pot strange pumnul, operatie pe care am facut-o la Spitalul Militar Bucuresti, iar colegii m-au inteles si am avut sustinerea lor pe toata perioada. Au fost vreo trei saptamani“, a spus ea.

Anul trecut, de ziua iubitului ei Liviu, care a pierit in urma tragediei din Colectiv, Andrada Mihailescu i-a scris acestuia

pe internet o scrisoare  in care-si exprima dorul nestins:" Dragul meu, azi 7 aprilie 2016, imi e dor de tine mai mult decat intr-o zi obisnuita. E ziua ta si tare as vrea sa te strang in brate. Ai plecat mult prea repede, asta-i clar. De atunci, n-a fost zi in care sa nu ma gandesc la tine si sa te chem la mine-n gand. Azi, ma doare sufletul mai mult decat de obicei.

Lacrimile imi ard obrajii si imi pare rau ca nu ma pot abtine sa nu plang, fix de ziua ta. Stiu prea bine ca nu doresti sa ma vezi asa, iarta-ma te rog. Promit sa inlocuiesc fiecare lacrima cu un zambet, cel putin la fel de frumos ca al tau. Ah, acel zambet strengar pe care nu-l voi uita cat traiesc. Ia spune-mi, ghicesti cum petrec ziua ta? Iti spun eu acum: ascult Pink Floyd si beau un pahar de vin rosu, sec.

Se poate altfel? Trebuie sa recunosc faptul ca azi, gustul vinului parca e mai aspru decat de obicei. Nu-mi explic de ce. Sau poate ca nu vreau sa gasesc o explicatie. Vinul are o culoare absolut superba, e de un rosu sangeriu, aprins. La fel ca si trandafirii pe care ti i-am adus la Brasov, cand te-am vizitat. Erau opt la numar. De ce opt? Ca sa ne aducem aminte cu drag de acea zi de decembrie, cand incepeam sa ne scriem povestea, tot la Brasov… apropo de orasul nostru de suflet si de iarna, lasa-ma te rog sa-ti citesc o

parte din descrierea vinului. stii prea bine ca-mi place enorm de mult sa aleg un vin bazandu-ma pe descriere. Asa procedam si atunci cand le alegeam impreuna, iti amintesti? Uite ce scrie pe eticheta: "Aromele sunt de fruct dulce de padure, mure, afine si cirese, la care se adauga un caracter delicat de scortisoara si cuisoare“. Am ales vinul acesta pentru ca descrierea mi-a adus aminte de serile de decembrie cand ne plimbam prin Brasov si apoi stateam la povesti in compania unei cani de vin fiert, cu iz de scortisoara.

Ca fapt divers, vinul este din 2012. Asta ca sa iti dai seama ca nu am lasat nimic la voia intamplarii. Acum, dupa aproape 5 luni de cand ai plecat, ma simt in stare sa plang in voie, fara nicio retinere. Pana acum n-am avut curajul si puterea necesara, ma simteam amortita si deloc obisnuita cu gandul ca nu mai esti. Azi, iti spun cu mana pe inima ca sunt pe deplin impacata cu ideea ca existam in lumi diferite. N-o sa te mint zicandu-ti ca gheara din pieptul meu a disparut. Nici poveste de asa ceva. E tot acolo si ma strange din ce in ce mai tare taindu-mi respiratia din cand in cand. Chiar daca doare teribil de tare, n-o sa te las sa iti fie dor. Ramane sa ne vedem candva… Pana atunci, ai grija de tine. Cu drag, Andra. “

Citeste mai mult aici