În acest reportaj din „Asta-i România” veți vedea un sat care a rămas, practic, al nimănui: Stănila. Viorel Ștefan, un om care a crescut în acest loc, vrea să reînvie zona și nu se va lăsa până nu reușește.
Undeva în Munții Buzăului se află un sat care, pe parcursul timpului, a rămas aproape fără locuitori. Sălbăticia și vegetația au acaparat, treptat, satul Stănila.
Viorel Ștefan, unul dintre localnici, spune că satul a început să se destrame pentru că regimul comunist le-a luat oamenilor terenurile. Astfel, sătenii au fost nevoiți să plece în căutarea unor locuri de muncă.
Citește și: VIDEO „Mereu trebuie să dai dacă cineva are nevoie de ajutor”. Au primit casa din vis
Pe ulițele din sat nu se mai vede niciun om. Totuși, atunci când Viorel Ștefan trece prin acele locuri, el își vede toată viața. Aici a crescut. S-a mutat câteva sate mai jos, dar, chiar și așa, tot mai merge prin locurile unde a copilărit.
Singurul lucru care mai sparge liniștea satului e clopotul bisericii. Preotul încă mai vine aici. Oamenii care au locuit în Stănila se adună uneori și merg la biserică.
Viorel Ștefan încă mai are speranța că, într-o zi, satul va fi din nou plin de oameni, ca în copilăria lui. „Chiar le-am spus luni, când am fost la slujbă cu toții, că nu are rost să renunțăm. Avem bunicii și străbunicii înmormântați aici. Nu se poate! Dacă eu aici m-am născut, m-am botezat. De aici am luat viață”, a mărturisit Viorel Ștefan, localnic.
Vrea să discute cu primarul, să ofere ajutor oamenilor care își doresc să mai recondiționeze satul. Până acum, edilul i-a mai ajutat atunci când au avut nevoie. „Să putem să supraviețuim în continuare, să nu se termine acest sat. Ar fi păcat”, a precizat Viorel Ștefan.
Citește și: VIDEO „Nu aș avea de ce să îmi fie rușine”. Ciobănița Uța, viața între turmă
Singura gospodărie din Stănila care încă a mai rămas în picioare este chiar casa lui Viorel Ștefan. „În perioada de vârf, în acest sat au fost și 400-500 de suflete. Deci, vă dați seama, au fost 100 de case. În zilele noastre, mai sunt șapte muritori de rând”, povestește bărbatul.
În ciuda faptului că tatăl său voia să îl vadă pădurar, Viorel Ștefan a ales să meargă pe un alt drum.
„Aici e viața mea! Fac o meserie care îmi place, nu o fac pentru că n-am cu ce trăi. Ies bani frumoși. E o meserie pe care nu o face oricine, oricând și oriunde. Când lucrez nu obosesc, nu am voie. Nu simt oboseala. Am lucrat nopți întregi aici”, a mărturisit Viorel Ștefan.
Este convins de faptul că o să vină oameni înapoi în sat. „Va reînvia, nu mă voi lăsa! Am adus bazine, am adus furtun. Voi aduce apă curentă”, a explicat Viorel Ștefan.
