VIDEO „Nu aș avea de ce să îmi fie rușine”. Ciobănița Uța, viața între turmă

În acest reportaj din „Asta-i România” o veți cunoaște pe Uța ciobănița (Nastasia Oachiș, pe numele real). Este o femeie care a crescut pe dealurile din Sălaj, care iubește animalele și nu se teme de muncă.

În Sălaj, într-un loc izolat, pe vârful unui deal se află o femeie pentru care oieritul înseamnă mult mai mult decât o sursă de venit. Reprezintă o alegere. A vrut să se țină de rădăcini și să se bucure de liniștea locurilor.

Nastasia Oachiș, poreclită „Uța ciobănița”, a fost crescută pe dealurile din Sălaj. Deși ar fi putut să aleagă o viață mai bună la oraș, a vrut să trăiască o viață simplă și autentică, înconjurată de animale.

Citește și: VIDEO „Mi se părea imposibil” Minunea vine prin oameni. Povestea copiilor care au primit o nouă viață

A moștenit de la părinți dragostea pentru animale

Dragul pentru animale îl are încă din copilărie, părinții ei având mai multe oi atunci când era mică. „De când eram copii acasă, părinții noștri au avut oi tot timpul.

Am prins și noi dragostea de ele și nu le-am lăsat. Și nici nu o să le lăsăm vreodată. Cât Dumnezeu ne ține sănătoși, nu o să le lăsăm. Ne sunt foarte dragi. Dacă nu ne-ar fi dragi, nu am fi stat aici”, a explicat Nastasia Oachiș, ciobăniță.

Are în jur de 400 de oi. Atunci când este liber de la lucru, soțul ei o ajută pe Nastasia Oachiș cu treburile de la stână. Uneori, femeia mai primește ajutor și de la vărul ei.

Ziua Nastasiei Oachiș începe la 6 dimineața. Dă de mâncare animalelor, apoi treburile diferă în funcție de anotimp. Este în cea mai mare parte a timpului la stână, coborând în sat doar ca să își mai ia niște alimente. Dat fiind acest lucru, și-a creat și la stână un minimum de condiții, precum o baie, o bucătărie și curent electric provenit de la panouri solare.

Citește și: VIDEO „Îmi place că m-am mutat aici”. Luc Hardus, olandezul devenit țăran de România

Nu a vrut să stea la oraș

Nu și-a dorit niciodată să stea la oraș. În schimb, și-ar dori ca și alți oameni să aleagă să se întoarcă la sat înainte ca acestea să nu mai existe.

„De aici ne ținem casa, copiii la facultate și așa mai departe. Nu aș avea de ce să îmi fie rușine”, a mărturisit Nastasia Oachiș, ciobăniță.

A spus și femeile nu mai vor să muncească la animale: „Nu mai vor să vină să muncească la țară. Pentru unele e rușinos, pentru altele nu”. A explicat că ei, uneori, îi vine greu pentru că simte că lumea o judecă din cauza faptului că este ciobăniță.

Totuși, chiar și așa, Nastasiei nu îi este deloc rușinea cu meseria ei.

Și-a încurajat copiii să învețe și să își construiască viața lor, la oraș. Totuși, în vremurile de azi, viața din mediul urban devine din ce în ce mai strsantă și mai scumpă. Consideră că, indiferent de vremuri, oamenii vor avea nevoie mereu de agricultură și de mâncare.