Uneori, cea mai periculoasă zonă a mării nu este cea în care valurile se sparg zgomotos, ci fâșia de apă aparent liniștită dintre ele. Curenții ascunși, adâncirile bruște și chiar valurile produse de o ambarcațiune aflată deja la mare distanță îi pot surprinde inclusiv pe cei care știu să înoate.
Locul în care marea pare mai liniștită te poate duce în larg
Privită de pe plajă, marea pare să ofere uneori un culoar perfect pentru intrarea în apă. În stânga și în dreapta se văd valuri care se sparg și formează spumă, iar între ele rămâne o zonă mai netedă, aparent calmă.
Tocmai acolo se poate ascunde însă un curent de retur, cunoscut și sub denumirea de „rip current”.
Valurile împing spre țărm cantități mari de apă. Aceasta trebuie să se întoarcă în mare și o poate face printr-o breșă îngustă, formată între bancurile de nisip. La suprafață nu apare neapărat o învolburare spectaculoasă. Dimpotrivă, valurile se pot sparge mai puțin, iar culoarul poate părea mai sigur decât zonele din jur.
Există câteva semne care pot trăda un curent de retur: o fâșie de apă cu altă culoare, o zonă în care valurile nu se sparg, nisip tulburat sau spumă, alge și resturi care se deplasează spre larg.
Pericolul nu este prezent doar pe coastele oceanice. Cercetătorii proiectului RORIP, coordonat de Universitatea din București, au analizat aproximativ 34 de sectoare de plajă între Năvodari și Vama Veche. Concluzia lor a fost că aproape două treimi dintre sectoarele studiate sunt afectate, cu o frecvență mai mare sau mai mică, de curenți de retur.
Printre zonele indicate drept vulnerabile se află Eforie Nord, Costinești, 2 Mai, Jupiter–Venus și zona digului din Saturn. Măsurătorile au arătat viteze medii de aproximativ 0,4–0,5 metri pe secundă și valori maxime instantanee de 1,5–1,6 metri pe secundă. Un asemenea curent poate fi mai puternic decât un înotător bine antrenat, potrivit informațiilor publicate de Universitatea din București.
Curentul de retur nu îl aspiră pe om spre fund.
Mișcarea sa este în principal orizontală și îl transportă spre larg. Înecul poate surveni atunci când înotătorul intră în panică, încearcă să revină direct la mal, luptă împotriva curentului și rămâne fără energie.Recomandarea specialiștilor este să nu înoți frontal împotriva curentului. Încearcă să rămâi calm, să plutești și să semnalizezi că ai nevoie de ajutor. Dacă poți înota în siguranță, deplasează-te paralel cu țărmul până când simți că ai ieșit din culoarul curentului, apoi revino oblic spre plajă.
Citește și: VIDEO Panică pe plaja din Mangalia! Un turist, la un pas de înec după ce a ignorat steagul roșu
„Groapa” care apare după un singur pas
Mulți turiști au trăit aceeași experiență: înaintează prin mare cu apa până la genunchi sau până la brâu, iar după încă un pas nu mai simt nisipul sub picioare.
Fundul mării nu este o suprafață dreaptă și uniformă. Valurile și curenții mută permanent nisipul, formând bancuri, praguri, șanțuri și breșe. Configurația se poate schimba după o furtună sau chiar de la o zi la alta.
Așa apar „gropile” despre care vorbesc turiștii. Ele sunt periculoase, dar nu funcționează ca niște guri de scurgere și nu aspiră omul în adânc.
Pericolul real apare atunci când persoana își pierde brusc sprijinul.
Un copil sau un adult care nu știe să înoate bine se poate speria imediat. Dacă în acel loc există și un curent lateral ori o breșă prin care apa se întoarce spre larg, omul poate fi deplasat rapid din zona în care încă atingea fundul.Uneori, iluzia siguranței este creată chiar de un banc de nisip. Turiștii înaintează mult în mare, deoarece apa rămâne mică, fără să observe că între banc și plajă există un canal mai adânc. La întoarcere, traseul nu mai pare la fel de simplu, mai ales dacă valurile au crescut sau curentul s-a intensificat.
Astfel de adânciri se pot forma și lângă pilonii pontoanelor ori la baza digurilor, unde apa îndepărtează nisipul. Din acest motiv, faptul că alte persoane stau în picioare la numai câțiva metri distanță nu garantează că fundul are aceeași adâncime peste tot.
Dacă îți pierzi brusc sprijinul, încearcă să nu te zbați și să nu cobori picioarele cu forță în căutarea fundului. Adoptă o poziție cât mai apropiată de plutire, controlează-ți respirația și cere ajutor. Dacă simți că apa te deplasează, nu încerca să învingi curentul prin forță.
Citește și: Semnele ciudate de pe unele plaje din Grecia! Ce trebuie să faci când le vezi
Barca a trecut, dar valurile ei abia sosesc
Marea poate fi calmă, cerul senin, iar în apropiere să nu se mai vadă nicio ambarcațiune. Cu toate acestea, un tren de valuri poate ajunge brusc la mal.
Valurile de siaj sunt produse de deplasarea navelor, feriboturilor, iahturilor, șalupelor sau scuterelor de apă. Ele continuă să se propage mult timp după ce ambarcațiunea a trecut, astfel că turiștii nu fac întotdeauna legătura dintre barca văzută în larg și valurile care îi lovesc câteva minute mai târziu.
În apropierea țărmului, pe măsură ce adâncimea scade, valurile încetinesc, se înalță și se pot sparge violent. Dacă se suprapun peste valurile naturale ori sunt reflectate de un dig sau de un perete stâncos, apa poate deveni brusc haotică.
Un asemenea val poate răsturna un adult care stă relaxat cu apa până la brâu, poate doborî un copil aflat pe un banc de nisip sau poate arunca un înotător spre pietre. Sunt vulnerabili și cei aflați pe saltele, paddleboarduri ori caiace, deoarece își pot pierde echilibrul înainte să înțeleagă de unde a apărut valul.
Pericolul este documentat inclusiv în rapoarte oficiale privind accidentele maritime. În iulie 2002, feribotul rapid „Portsmouth Express” a trecut la aproximativ 0,7 mile marine de East Cowes, în Marea Britanie. Marea era calmă, însă valurile produse de navă au ajuns la țărm, au trecut peste zidul de protecție și au rănit cinci persoane.
Ancheta Marine Accident Investigation Branch a stabilit că ambarcațiunea se deplasa cu o viteză prea mare în raport cu adâncimea canalului. Comandantul, ofițerul și pilotul nici măcar nu știau că nava producea un siaj periculos, potrivit raportului oficial al investigației.
Așadar, dacă vezi o ambarcațiune rapidă trecând prin larg sau ieșind dintr-un port, nu presupune că efectele dispar odată cu ea. Privește marea încă câteva minute și ține copiii departe de apă, de pietre și de marginea unui ponton.
Valurile pot veni de la o furtună pe care nu o vezi
Condițiile de pe plajă nu spun întotdeauna întreaga poveste despre starea mării. La mal poate fi soare, iar vântul poate lipsi aproape complet, însă o furtună aflată la sute de kilometri distanță poate trimite spre coastă valuri lungi.
Aceste valuri par uneori neînsemnate în larg și se înalță abia când ajung în apă puțin adâncă. Pot veni în grupuri: după câteva valuri mici urmează unul sau două mult mai puternice, care înaintează mai mult pe plajă și îi surprind pe cei aflați cu spatele la mare.
Ideea potrivit căreia fiecare al șaptelea val este cel mai mare rămâne un mit. Valurile se pot deplasa însă în serii, iar energia lor nu este distribuită uniform. O perioadă scurtă de liniște nu înseamnă că seria s-a încheiat.
Deosebit de periculoase sunt valurile care se sparg direct la mal, pe o plajă cu pantă accentuată. Ele pot trânti omul pe nisip sau îl pot rostogoli în apa foarte mică. În astfel de accidente pot apărea lovituri la cap, leziuni ale coloanei cervicale, fracturi sau pierderea stării de conștiență.
Organizația britanică de salvare pe mare RNLI atrage atenția că nu numai înălțimea valului contează, ci și felul în care acesta se sparge și raportul dintre înaintarea apei pe plajă și retragerea sa spre mare. Mai multe explicații sunt disponibile în ghidul RNLI despre valurile marine.
Riscul este mai mare lângă stânci, pe diguri și pe platformele joase, unde un val neașteptat poate dezechilibra o persoană și o poate arunca în mare. Nici fotografierea valurilor de foarte aproape nu este lipsită de pericol: turistul privește telefonul, nu linia apei, și poate fi lovit înainte să aibă timp să se retragă.
Apa de lângă dig nu este neapărat mai sigură
Un dig sau un ponton poate crea impresia unei zone protejate. Valurile par mai mici, iar apa poate fi mai puțin agitată decât în larg. Construcția modifică însă direcția curenților și poate concentra mișcarea apei în imediata sa apropiere.
Curenții pot circula de-a lungul digului, apoi se pot îndrepta spre larg. În jurul pilonilor, apa poate îndepărta nisipul și poate crea adânciri greu de observat. În plus, valurile care lovesc o suprafață dură nu dispar pur și simplu. O parte din energia lor se reflectă și revine spre mare.
Valul reflectat se poate întâlni cu următorul val natural sau cu siajul unei ambarcațiuni. Rezultatul este o suprafață neregulată, cu mișcări venite din direcții diferite. Înotătorul poate fi împins spre construcție, iar ieșirea din apă devine dificilă din cauza pietrelor ude, a scoicilor și a suprafețelor alunecoase.
Un alt pericol greu de sesizat este curentul litoral, care deplasează apa paralel cu plaja. Omul intră în mare în dreptul prosopului, privește spre țărm și are impresia că se află în același loc. După câteva minute poate descoperi că a fost purtat zeci sau chiar sute de metri.
Astfel, un turist poate ieși din zona supravegheată, poate ajunge lângă stabilopozi sau în dreptul unui canal mai adânc. Pentru copii, un reper vizual fix nu este suficient. Ei trebuie supravegheați permanent, deoarece curentul poate deplasa inclusiv un colac sau o saltea pe care se află.
Zonele de lângă gurile porturilor trebuie evitate. Pe lângă curenții concentrați și valurile produse de ambarcațiuni, există riscul direct al traficului naval. Un înotător este mult mai greu de observat de la bord decât își imaginează.
Caniculă pe plajă, apă rece ca gheața
Pe litoralul românesc, temperatura apei poate scădea puternic într-un timp relativ scurt, deși pe plajă sunt peste 30 de grade Celsius.
Fenomenul se numește upwelling. În anumite condiții de vânt, apa caldă de la suprafață este deplasată spre larg, iar lângă țărm urcă apă mult mai rece din straturile inferioare ale Mării Negre.
Un studiu dedicat dinamicii apelor de pe litoralul românesc a consemnat, în anumite episoade, scăderi de aproximativ șase grade Celsius în trei zile și chiar de peste cinci grade în 24 de ore. Cercetări mai recente confirmă importanța fenomenului pentru coasta vestică a Mării Negre, potrivit unui studiu publicat în revista științifică „Atmosphere”.
Diferența dintre aerul foarte cald și apa rece îi poate lua prin surprindere pe turiști. Cel mai mare risc apare atunci când cineva aleargă direct în mare, sare de pe un ponton sau se aruncă dintr-o ambarcațiune, presupunând că apa trebuie să fie caldă deoarece afară este caniculă.
Apa cu o temperatură sub 15 grade Celsius poate produce ceea ce specialiștii numesc șoc termic la contactul cu apa rece. Prima reacție poate fi o inspirație involuntară, urmată de respirație accelerată și greu de controlat. Dacă persoana are capul sub apă în acel moment, poate aspira apă. Pot apărea și panică, dezorientare sau pierderea temporară a controlului mișcărilor.
RNLI recomandă intrarea treptată în apă și avertizează că efectele inițiale ale șocului rece afectează atât respirația, cât și capacitatea de a înota. Dacă ai ajuns brusc în apă rece, încearcă mai întâi să plutești și să-ți controlezi respirația, înainte de a porni spre mal. Recomandările complete sunt prezentate în ghidul RNLI despre șocul provocat de apa rece.
Șezlongurile și terasa nu înseamnă că există și salvamar
O plajă amenajată comercial poate crea o puternică senzație de siguranță. Sunt șezlonguri, umbrele, dușuri, muzică și o terasă la numai câțiva metri. Toate acestea nu garantează însă prezența unui salvamar.
Situația este importantă mai ales pentru românii care își petrec vacanțele în Grecia, unde există întinderi vaste de plaje amenajate, dar nesupravegheate. Obligația de asigurare a serviciului de salvamar este legată de plajele încadrate oficial drept intens frecventate, nu pur și simplu de existența șezlongurilor sau a unui bar.
Documentația oficială a municipalității Chios pentru sezonul 2026, întocmită în baza Decretului prezidențial 71/2020, arată că acoperirea obligatorie vizează plajele clasificate drept frecventate și este prevăzută între 1 iunie și 30 septembrie, în intervalul 10:00–18:00. Prin urmare, chiar și o plajă care are salvamar poate rămâne nesupravegheată dimineața devreme sau după ora 18:00. Informațiile apar în documentația oficială elenă, pentru sezonul 2026.
În golfurile grecești mai apare o capcană: vântul care bate dinspre uscat. La mal, apa poate părea netedă, deoarece vântul împinge valurile în larg. Același vânt poate îndepărta însă rapid saltelele, colacii, paddleboardurile și caiacele. Turistul observă pericolul abia când încearcă să revină și descoperă că trebuie să lupte împotriva vântului.
În apropierea insulelor, a intrărilor în golfuri, a canalelor înguste și a gurilor de port pot apărea curenți accelerați, chiar dacă suprafața nu pare agitată. Pe coastele oceanice se adaugă mareea: un banc de nisip accesibil la reflux poate deveni o insulă temporară, după ce canalul dintre acesta și plajă se umple.
Înainte să intri în apă, verifică dacă există turn de salvamar, ce semnalizare este arborată și care este programul de supraveghere. Dacă plaja nu are salvamar, nu înota singur și nu te îndepărta de mal pe obiecte gonflabile.
Dacă vezi o persoană dusă de curent, cheamă salvamarul sau sună la 112. Aruncă-i, dacă este posibil, un obiect care plutește, dar nu improviza un lanț uman și nu intra în apă fără echipament și pregătire. Serviciul Național de Meteorologie al SUA avertizează că asemenea tentative pot transforma o singură victimă în mai multe persoane aflate în pericol.
Steagul arborat pe plajă, indicațiile salvamarului și condițiile locale sunt mai importante decât impresia lăsată de suprafața apei. Marea nu trebuie să fie învolburată pentru a deveni periculoasă. Uneori, tocmai locul care pare cel mai liniștit ascunde cea mai puternică mișcare spre larg.
