exclusiv: Semnele ciudate de pe unele plaje din Grecia! Ce trebuie să faci când le vezi

La prima vedere, par urmele unei amenajări improvizate sau încercarea cuiva de a-și rezerva un petic de plajă: câteva bețe înfipte în nisip, uneori legate între ele, în jurul unui loc în care nu se vede nimic. Tocmai partea nevăzută este însă cea mai importantă.

La câteva zeci de centimetri sub acel nisip se pot afla zeci de ouă de țestoasă Caretta caretta. Iar cercul rudimentar este, uneori, singurul lucru care desparte cuibul de un șezlong, o umbrelă înfiptă unde nu trebuie sau un pas capabil să distrugă ceea ce natura a ascuns cu grijă.

Ce se află sub cercul de bețe de pe plajă

Semnele nu arată la fel pe toate plajele Greciei.

Într-un loc poate fi vorba despre câteva bețe dispuse în cerc și unite cu sfoară, în altul despre un mic gard, un grilaj metalic așezat deasupra nisipului sau un panou care poartă desenul unei țestoase. În apropierea momentului eclozării poate apărea și un culoar mărginit ori umbrit, orientat spre mare.

Toate aceste variante pot avea aceeași misiune: să păstreze liber și cât mai puțin tulburat locul în care o femelă de Caretta caretta și-a îngropat ouăle.

Împrejmuirea nu este făcută pentru a ține puii captivi. Ea îi ține la distanță pe oameni și pe potențialii prădători, până când puii sunt pregătiți să iasă singuri la suprafață.

Marcajele protejează cuibul de pericole banale într-o zi obișnuită de vacanță: turiști care calcă peste el fără să știe, copii care sapă, umbrele înfipte adânc, șezlonguri mutate, câini lăsați liberi sau vehicule care compactează nisipul. Pe plajele cu multă lumină artificială, voluntarii pot amenaja și protecții care să împiedice puii să pornească spre hoteluri, restaurante ori șosele, în loc să se îndrepte spre mare.

Potrivit ARCHELON, Societatea pentru Protecția Țestoaselor Marine din Grecia, cuiburile identificate sunt înregistrate, semnalizate și, în multe situații, protejate cu grilaje și panouri informative. Dacă există risc de inundare sau o problemă gravă de poluare luminoasă, unele cuiburi pot fi relocate, dar intervenția este făcută numai de persoane instruite, după protocoale de protecție.

Nu orice cerc de bețe întâlnit pe litoral este automat un cuib de țestoasă.

Forma marcajelor diferă, iar în unele locuri pot exista amenajări cu alt scop. Dacă însă perimetrul este însoțit de un panou, o cușcă protectoare sau simbolul țestoasei, regula sigură este foarte simplă: locul trebuie ocolit și lăsat neatins.

Citește și: VIDEO Grecia arde: turiști și localnici, evacuați cu bărcile

Cine descoperă și marchează cuiburile din Grecia

În principalele zone de reproducere, o mare parte a acestei munci este realizată de ARCHELON, o organizație elenă nonprofit care studiază și protejează țestoasele marine și habitatele lor. Asociația funcționează din 1983, iar monitorizarea anuală organizată în Zakynthos și Golful Kyparissia a început în 1984, ceea ce face ca aceste programe să se numere printre cele mai îndelungate de acest fel din lume.

În fiecare sezon, din mai până în octombrie, voluntari instruiți și cercetători patrulează între 75 și 110 kilometri de litoral. Ei nu caută cuiburile săpând la întâmplare. Dimineața devreme urmăresc urmele late lăsate peste noapte de femelele care au ieșit din apă. Forma traseului, locul în care țestoasa s-a oprit și felul în care nisipul a fost răscolit îi ajută să stabilească dacă femela a depus ouă sau s-a întors în mare fără să cuibărească.

După localizare, cuibul este înregistrat, iar deasupra sau în jurul lui apar protecțiile pe care turiștii le văd mai târziu: bețe, grilaje, mici garduri, panouri și, acolo unde este nevoie, structuri de umbrire. Echipele urmăresc apoi cuibul până la eclozare și revin pentru evaluarea rezultatului.

ARCHELON derulează programe în Zakynthos, Peloponez și Creta, inclusiv în Kyparissia, Koroni, Golful Lakonikos, Rethymno, Chania și Golful Messara. În Zakynthos există și implicarea unității locale a Agenției pentru Mediul Natural și Schimbări Climatice din Grecia, cunoscută prin acronimul NECCA. În alte zone lucrează autorități, asociații sau grupuri locale, uneori în colaborare cu ARCHELON.

Așadar, nu este riguros să spunem că orice împrejmuire de pe orice plajă grecească a fost instalată exclusiv de aceeași organizație. Dar ARCHELON coordonează unele dintre cele mai importante programe de monitorizare și pune la dispoziție o linie permanentă la care localnicii și turiștii pot semnala cuiburi, urme ori pui apăruți în zone nepatrulate.

Dimensiunea operațiunii contrastează puternic cu simplitatea marcajului. În spatele câtorva bețe lăsate în nisip se află patrule zilnice, baze de date, observații făcute noaptea, măsurători și zeci de ani de cercetare.

Citește și: Șapte insule din Grecia au declarat starea de urgență

Cum ajung zeci de ouă sub nisip

Povestea începe, de regulă, noaptea. Femela iese din mare și caută un loc potrivit, suficient de departe de apă. Lumina, zgomotul sau apropierea oamenilor o pot speria și o pot determina să se întoarcă fără să depună ouăle.

Dacă locul este liniștit, țestoasa îndepărtează stratul superficial de nisip și sapă cu înotătoarele din spate o cavitate asemănătoare unui ulcior. Depune ouăle unul câte unul, acoperă camera, presează nisipul și apoi împrăștie stratul de la suprafață pentru a camufla locul. Înainte de răsărit, revine în mare, fără să mai rămână lângă cuib.

Numărul diferă de la un cuib la altul, dar speciile de țestoase marine întâlnite în această parte a lumii pot depune aproximativ 80-120 de ouă într-o pontă. Coaja nu este tare precum cea a unui ou de găină, ci flexibilă, cu o textură asemănătoare pergamentului. Deasupra, plaja poate părea complet goală.

Conform informațiilor despre biologia țestoaselor marine publicate de ARCHELON, eclozarea are loc după aproximativ șapte-zece săptămâni, în funcție de temperatura nisipului. Chiar și după spargerea ouălor, puii nu apar imediat. Drumul lor prin nisip până la suprafață poate dura între două și patru zile.

De cele mai multe ori, puii așteaptă ca nisipul să se răcească și ies noaptea sau dimineața foarte devreme. Nici atunci nu apar neapărat toți odată. Un cuib poate elibera un prim grup numeros, urmat timp de câteva zile de alte grupuri mai mici. ARCHELON arată că, în unele cazuri, ieșirile pot continua încă două-zece zile după primul val.

Acesta este motivul pentru care marcajul nu trebuie îndepărtat imediat ce au fost văzuți câțiva pui sau câteva coji. Sub nisip se pot afla în continuare ouă neeclozate, pui care urcă lent către suprafață ori exemplare rămase blocate. Din exterior, un turist nu are cum să știe în ce etapă se află cuibul.

Ce trebuie să faci când întâlnești aceste semne

Prima regulă este distanța. Nu trebuie să pășești în interiorul perimetrului nici măcar pentru o fotografie și nu trebuie să muți un băț ca să vezi mai bine ce se află dedesubt. Cuibul nu este un exponat care trebuie descoperit, ci un spațiu viu, aflat încă în dezvoltare.

Recomandările oficiale pentru turiști sunt clare:

• Nu muta bețele, panoul, grilajul, cușca protectoare sau culoarul amenajat către mare.
• Nu înfige umbrela, nu amplasa șezlonguri și nu săpa în apropierea marcajului.
• Ține copiii și animalele de companie la distanță.
• Câinii pot dezgropa ouăle, iar un pui abia ieșit la suprafață poate fi rănit într-o clipă.
• Nu turna apă peste cuib și nu încerca să „ajuți” răcind sau afânând nisipul.
• Nu aprinde focuri și evită luminile puternice pe plajă în timpul nopții.
• Nu intra cu mașina, ATV-ul sau alte vehicule pe nisip. Compactarea poate afecta cuibul, iar urmele adânci pot deveni capcane pentru pui.

ARCHELON le cere administratorilor și turiștilor să strângă, după apus, umbrelele, șezlongurile și celelalte obiecte de pe plajele de reproducere. Mobilierul lăsat în fața mării poate forma un obstacol pentru femelele care ies să cuibărească, iar umbrele proiectate permanent asupra nisipului pot modifica temperatura de incubare.

O atenție specială merită gropile și castelele de nisip. Pentru un adult par neînsemnate, dar un pui de numai câțiva centimetri se poate bloca într-o groapă, între un zid de nisip sau în șanțul lăsat de o roată. La plecare, gropile ar trebui astupate, iar obiectele luate de pe plajă.

Pe pagina dedicată regulilor de pe plajele de reproducere, organizația amintește că țestoasele marine, cuiburile, ouăle și puii sunt protejați prin legislația elenă și prin convențiile internaționale. A muta sau a desface marcajul nu este, așadar, doar un gest imprudent.

În apropierea unui cuib, cea mai bună fotografie este făcută din exteriorul perimetrului, fără bliț și fără să fie schimbat nimic în jur. Dacă marcajul pare deteriorat sau cuibul este amenințat de apă, utilaje ori animale, soluția nu este intervenția pe cont propriu, ci anunțarea echipei locale.

Ai văzut coji de ouă? Cuibul nu trebuie desfăcut

Apariția unor fragmente de coajă la suprafață poate fi primul indiciu că eclozarea a început. Poate arăta însă și că nisipul ori cuibul au fost deranjate. În ambele situații, cojile nu trebuie strânse ca suvenir, iar locul nu trebuie săpat pentru a verifica dacă au mai rămas pui.

Dacă este un cuib protejat aflat într-o zonă monitorizată, turiștii pot anunța voluntarii de la punctul local ARCHELON sau echipa care patrulează plaja. O fotografie făcută din afara împrejmuirii și poziția exactă îi pot ajuta să verifice mai repede locul. Dacă pe plajă nu există voluntari ori un punct de informare, poate fi apelată linia permanentă ARCHELON: +30 6941 511 511.

Este importantă nuanța: câteva coji nu înseamnă că toți puii au ieșit și nici că protecția poate fi demontată. După primul val pot urma alte ieșiri, iar echipele așteaptă înainte să intervină. Potrivit organizației, excavarea controlată se face aproximativ la două săptămâni după eclozare, de către voluntari instruiți.

În timpul acestei verificări, sunt numărate cojile goale și ouăle rămase neeclozate. Uneori sunt găsiți și pui vii rămași captivi în cuib, care pot fi eliberați de specialiști. Informațiile permit calcularea succesului eclozării și completează seriile de date strânse de-a lungul anilor.

În august și septembrie, turiștii pot asista, în anumite zone din Creta și Peloponez, la asemenea excavări publice. Programul este actualizat săptămânal, iar participanții trebuie să rămână în spațiul indicat, să păstreze liniștea, să nu folosească blițul și să nu atingă puii sau echipamentele. Detaliile sunt publicate de ARCHELON în pagina dedicată excavărilor de cuiburi.

Astfel, o coajă aparent lipsită de importanță devine o informație utilă pentru cercetători. Tot ce trebuie să facă turistul este să o lase acolo unde a găsit-o și să anunțe oamenii pregătiți să interpreteze corect semnul.

Ce faci dacă puii ies din nisip chiar lângă tine

Pentru pui, distanța dintre cuib și apă este primul drum al vieții. Impulsul de a-i lua în palmă și de a-i așeza direct în mare este ușor de înțeles, dar recomandarea experților este exact opusul: nu trebuie atinși, transportați sau aruncați în apă.

Puii trebuie să parcurgă singuri nisipul și să intre singuri în mare. Turiștii îi pot ajuta indirect, îndepărtând oamenii, câinii și obiectele aflate în traseu, reducând zgomotul și stingând sursele de lumină. Fotografierea cu bliț este interzisă, iar telefoanele ori lanternele nu trebuie îndreptate spre pui.

Lumina artificială este una dintre cele mai mari amenințări. Puii se orientează către zona luminoasă de deasupra orizontului mării, dar becurile hotelurilor, teraselor și șoselelor pot deveni mai puternice decât reflexia naturală. În loc să ajungă la apă, țestoasele se pot îndrepta spre interiorul stațiunii, unde riscă să moară de epuizare, să fie călcate sau atacate de animale.

Dacă puii apar în timpul zilei, ARCHELON recomandă să fie protejați de soare prin umbra propriului corp sau cu ajutorul unui prosop ținut deasupra lor, fără a-i atinge și fără a le bloca drumul. Obstacolele și animalele trebuie îndepărtate, dar nisipul din jurul puilor nu trebuie transformat într-un traseu artificial de către turiști. Ei nu trebuie urmăriți nici în apă.

În 2026, primul cuib monitorizat de ARCHELON care a eclozat în Zakynthos a fost observat pe plaja Dafni, în Golful Laganas. Echipa a găsit urmele minuscule în dimineața zilei de 14 iulie și a informat unitatea locală NECCA. Organizația efectuează patrule zilnice în principalele sale zone de lucru și montează protecții suplimentare pe plajele afectate de poluarea luminoasă, potrivit informării despre începutul sezonului de eclozare din 2026.

Un cuib poate apărea însă și pe o plajă fără patrule sau marcaje. ARCHELON numește aceste cazuri „cuibăriri sporadice” și arată că ele pot fi întâlnite în numeroase regiuni ale Greciei. Turiștii care observă urme de femelă, urme minuscule de pui, coji ori un cuib neprotejat pot completa formularul pentru semnalarea cuibăririlor sporadice. Sunt utile denumirea plajei, data, poziția cât mai exactă și fotografii care permit identificarea zonei.

Pentru pui găsiți pe o plajă fără cuiburi protejate, numărul permanent rămâne +30 6941 511 511. Echipa poate transmite instrucțiuni adaptate situației și poate lua legătura cu autoritățile sau organizațiile locale competente.

Cât de mare este operațiunea ascunsă în spatele unor bețe

Grecia găzduiește cea mai mare populație reproducătoare de Caretta caretta din Marea Mediterană. Iar cifrele ultimului sezon încheiat arată cât de multă activitate se ascunde în spatele semnelor discrete de pe plajă.

În 2025, ARCHELON a monitorizat aproximativ 97 de kilometri de litoral în Zakynthos, Peloponez și Creta. Organizația a înregistrat aproximativ 10.700 de cuiburi de Caretta caretta, cele mai multe fiind protejate cu grilaje. La proiectele de vară au participat 519 voluntari permanenți și 74 de voluntari part-time, sprijiniți de 49 de coordonatori de teren.

După excavarea controlată a cuiburilor și analiza rezultatelor, organizația a estimat că aproximativ 490.000 de pui au ajuns în siguranță la mare. Datele apar în bilanțul ARCHELON pentru anul 2025, alături de informații despre femelele marcate, patrulele de noapte și activitatea centrului de salvare.

Tot în 2025, cercetătorii au identificat și marcat 249 de femele, iar 20 de țestoase din Peloponez și Creta au fost echipate cu emițătoare pentru monitorizare prin satelit. Primii pui ai acelui sezon au ieșit dintr-un cuib de pe plaja Elea, în Golful Kyparissia, pe 9 iulie. Potrivit ARCHELON, a fost cea mai timpurie eclozare înregistrată de la începutul monitorizării, în 1984.

Cealaltă față a bilanțului este mai puțin spectaculoasă, dar la fel de importantă: în colaborare cu Garda de Coastă elenă au fost raportate, în 2025, 1.280 de țestoase găsite moarte la nivel național. Succesul de pe plajele protejate nu înseamnă că pericolele au dispărut din larg sau din celelalte zone de coastă.

Fiecare cuib marcat devine, prin urmare, și un punct într-o serie de date. Data depunerii, locul, numărul de ouă eclozate, orientarea greșită a puilor ori o inundare permit cercetătorilor să compare sezoanele și să vadă unde măsurile de protecție funcționează și unde apar riscuri noi.

Numerele pot da impresia unei victorii fără rest, dar fiecare cuib rămâne vulnerabil. Vremea, eroziunea, prădătorii, luminile stațiunilor, mobilierul de plajă și simpla aglomerație pot schimba rezultatul. De aceea, marcajele sunt păstrate chiar dacă, pentru turist, locul pare gol și nemișcat.

În realitate, cercul de bețe nu delimitează un spațiu gol. El marchează un loc plin de viață, doar că viața de sub nisip nu a ajuns încă la suprafață.