Sanzienele 2017, Dragaica. Traditii si obiceiuri. Asta e semnul care iti arata ca vei avea noroc tot anul

Sanzienele sunt, in mitologia romaneasca, zane bune din clasa ielelor, dar care, atunci cand nu le este respectata sarbatoarea, devin surate cu Rusaliile, care sunt zane rele.

In fiecare an, crestinii ortodocsi serbeaza nasterea Sfantului Ioan Botezatorul, cel care l-a botezat pe Domnul Iisus in apa Iordanului. in calendarul popular, sarbatoarea este denumita Sanziene, in Ardeal, iar in Muntenia si Oltenia- Dragaica. Afla, din acest material, ce traditii si obiceiuri se practica in ziua de Sanziene.

Incarcata de magie si farmec, sarbatoarea Sanzienelor este celebrata pe 24 iunie. Nascuta dintr-un stravechi cult al soarelui, ea nu si-a pierdut coloratura pagana, desi este asociata cu o mare aniversare crestina: nasterea Sfantului Ioan Botezatorul.

Obiceiurile din Noaptea de Sanziene, practicate si astazi, mai ales in Maramures si Nordul Ardealului, dovedesc conservatorismul fantastic al traditiei romanesti populare, cu mult mai veche decat istoria. in cele ce urmeaza, veti afla povestea Sanzienelor, relatata, pentru Formula As, de un specialist in etnografie si folclor.
Cand marea preoteasa a Soarelui- tanara imparateasa Reskynthis- a plecat in Lumea Umbrelor, jalea sotului ei- imparatul Ion, marele preot al Lunii- a fost de nespus.

Atat de mult a suferit imparatul, incat si-a lasat palatul si sceptrul, plecand in munti spre a se reculege- gest fara precedent in traditiile autohtone. Acolo, spun legendele, a pogorat pana in Taramul Celalalt, rugandu-se de zei sa-i redea sotia. Se mai spune ca ar fi reusit sa o aduca pana aproa­pe de Lumea Alba, dar ca ar fi pierdut-o in ultima clipa. De atunci, Reskynthis a mai fost numita si Eury­dike, adica "Readusa”.

Noua mare preoteasa a Soarelui a fost aleasa Salonai, sora mai mica a Eurydikei. Legea pamantului cerea ca imparatul vaduv sa o ia de sotie pe Salonai. Numai ca acesta, iluminat de o noua lege divina, a refuzat. Traditia mai cerea ca marele preot al Lunii sa oficieze in fiecare an, cu marea preoteasa a Soarelui, hierogamia- adica "nunta sfanta”, pentru ca pamantul sa dea roade multe- dar imparatul a respins si aceasta ceremonie sacra, care implica actul sexual.

Afrontul suferit de Salonai le-a maniat in asa masura pe celelalte preotese, incat acestea l-au cautat pe imparatul plecat in munti, l-au gasit si i-au taiat capul, pe care l-au aruncat in raul ce curgea prin apropiere.

Temutele preotese mai purtau denumirile de Amazones ("Femei Frumoase”), Sintiana ("Femei Fermecate”), Zantiala ("Doamnele Soarelui”) si Mainades ("Dansatoare”). Ele si-au spalat crima ingrijindu-se de cresterea si educatia copiilor mici ai lui Ion-Orpheus si Eurydike, Musaius si Maria.

Ajuns imparat, Musaius, zis si D-Ion-Ysos, adica "Fiul lui Ion”, le-a reabilitat si a asigurat supravietuirea ordinului lor sfant, ce fusese amenintat cu desfiintarea de adeptii lui Ion-Orpheus. Ele chiar au imbratisat noua lege divina pe care o propovaduise imparatul si au luptat pentru impunerea ei. De atunci, au fost asociate cultului marelui profet, iar sarbatoarea lor se tinea de ziua nasterii lui, la solstitiul de vara, mai ales ca ele slujeau Soarelui.
Sanzienele, spre deosebire de iele, sunt zane bune, umbla noaptea si dau puteri oamenilor, animalelor si plantelor.

"Oamenii fac ceai din sanziene si il beau, le dau flori de sanziene animalelor sa manance ca sa fie aparate de boli", povesteste etnologul maramuresean Janeta Ciocan.

Cine nu cinsteste Sanzienele, adica cine nu le culege, nu impleteste cununi si nu le arunca peste casa sau nu face niciun alt obicei din nenumaratele traditii existente, isi atrage pedeapse din partea "zanelor" bune.

in acest caz, Sanzienele imprastie vijelii, grindina si distrug recolte.