„Soțul m-a lăsat invalidă, m-a amenințat cu moartea și m-a înșelat cu cea mai bună prietenă” Veronica a fost victima unui accident înfiorător, produs chiar de fostul soț! La ani distanță, cea mai mare durere s-a transformat în cea mai mare fericire
Lăsată în scaun cu rotile de fostul soț, Veronica a descoperit puterea de a merge mai departe și de a-și regăsi fericirea din nou.
Veronica a trecut prin cel mai dramatic eveniment din viața ei în vara anului 2018, când, în urma unui accident devastator, a rămas invalidă în scaun cu rotile pentru tot restul vieții sale. Se întorcea din vacanță alături de soțul și de cei doi copii ai lor, iar la volanul mașinii se afla bărbatul, care, în ciuda epuizării, a refuzat să oprească să se odihnească. Într-o secundă, a adormit, iar familia s-a trezit în mijlocul unui coșmar de nedescris.
Femeia a suferit o traumă severă la coloană, ireversibilă. Au urmat ani de recuperare medicală în țară și în străinătate, vreme în care, treptat, speranța că va putea merge din nou a fost înlocuită cu acceptarea diagnosticului dur. În paralel cu lupta pentru sănătate, relația de familie s-a deteriorat, lipsa de sprijin, tensiunile și infidelitatea soțului au făcut-o pe Veroica să cadă în depresie și să nu mai vadă, la acel moment, o cale de scăpare din situația în care se afla.
În cadrul unui interviu, Veronica povestește că a fost nevoită să suporte un comportament inuman, reproșuri constante, manipulări, trădări și cuvinte jignitoare din partea fostului soț, care au lăsat răni adânci în sufletul ei. A fost înșelată cu cea mai bună prietenă după accident și a avut curajul să îi confrunte pe amândoi. A reușit să îl ierte și de această dată de dragul copiilor, însă nu se gândea niciodată că, în anii următori, avea să trăiască ceva incredibil.
Cum a rămas în cărucior cu rotile. Accidentul care i-a schimbat viața pentru totdeauna
În vara anului 2018, Veronica a fost implicată într-un grav accident rutier în timp ce se întorcea din Spania spre Moldova împreună cu familia. Fostul soț, aflat la volan, a condus ore în șir fără odihnă, deși a avut mai multe ocazii să se oprească. La un moment dat, din cauza oboselii, a adormit la volan, iar mașina a lovit un cap de pod.
Impactul puternic i-a provocat răni grave Veronicăi, în timp ce copiii au scăpat fără traumatisme majore. De atunci, femeia este imobilizată în scaun cu rotile.„Viața mea a luat o întorsătură totală în anul 2018, pe data de 14 iulie, între orele 5-6 dimineața. Ne întorceam din vacanță din Spania, dar am făcut câteva zile popas la niște prieteni, apoi am făcut popas în Italia la fosta mea soacră și din Italia am pornit spre Moldova.
Parcă a fost un înger, cumva și a zis că nu, mergem, că reușim să mergem mai departe. Apoi ne-am oprit într-o pădure, fostul soț a băut un energizant și a zis că reușește și merge mai departe. Mergând așa, nu știu cum și când s-a întâmplat totul, pentru că a fost repede, brusc. Marius, băiatul mai mare, stătea în față și a început să adoarmă și i-a zis să se ducă el în spate și să mă urc eu în față. Din mers ne-am mutat, nu s-a oprit.
Nu aveau centurile puse și cred că asta a fost un plus, pentru că scăunelul celui mic a fost distrus. Era o tragedie totală dacă era în scăunel. I-am zis, că tot au adormit copiii, să oprească să doarmă măcar o jumătate de oră sau să mă lase pe mine să conduc, dar nu m-a lăsat pentru că erau gropi și a zis că stric mașina.
Mergând, eu am adormit și într-o secundă a adormit și el și mașina a început să se rotească și am auzit o bubuitură. În jurul meu s-a făcut totul alb, nimic nu mai înțelegeam, unde sunt, cum… nimic nu mai înțelegeam. La un moment dat am deschis ochii, m-am uitat spre el și am zis «Ce-ai făcut!?». Am adormit și atât. După a început foarte tare să mă doară tot și nu înțelegeam ce se întâmplă. S-au oprit mașini pe carosabil, au venit, au deschis ușile și eu la momentul acela am vrut să mă dea jos. Băiatul care era acolo striga «Nu pot, nu pot să te dau jos, că dacă fac ceva greșit fac ceva rău», dar eu strigam în gura mare «Dă-mă, te rog, jos, că mă ard picioarele, nu mai suport, coboară-mă!». În momentul acela s-au trezit și băieții. Cel mici avea 1 an și 8 luni, iar cel mare avea 8 ani spre 9. Eu, din instinctul matern, am vrut brusc să mă întorc ca să îl iau în brațe să îl liniștesc și atunci a fost și mai rău, nu trebuia și mă mișc. Atunci am înțeles că se întâmplă ceva grav cu mine. A început să mă ardă picioarele de parcă cineva mă pârlea cu foc.
Noi ne-a lovit cu mașina într-un cap de pod. Acum, cercetând, eu nu am văzut niciodată pozele, nu mi-a arătat nimeni, mi-au spus că mai bine să nu văd, dar acum, în timpul divorțului, eu am fost și am scos de la Iași dosarul și am văzut acolo pozele cu mașina cum era. Am văzut în ce mod era. Nu a fost nicio mașină implicată, doar noi.”, a spus Veronica în cadrul interviului moderat de prodan Adrian.
Cât de grav a fost accidentul pentru Veronica
În urma accidentului, Veronica a suferit multiple răni la nivelul corpului, însă cea mai gravă a fost fractura coloanei vertebrale, care a lăsat-o imobilizată în scaun cu rotile.
„M-am rănit în tot corpul, și în frunte, și în coate, dar nu am avut nimic rupt. Atât că s-a fracturat coloana vertebrală și, din cazul asta, sunt în scaun cu rotile. Și splina a fost spartă.”, a mai spus Veronica.
În ce stare au fost copiii după accident
Din fericire, cei doi copii au scăpat fără răni grave. Cel mic a avut doar o lovitură la picior, iar cel mare a rămas cu traumă în urma accidentului. În momentul impactului nu purtau centurile de siguranță, aspect care avea să se dovedească salvator pentru ei.
„Cel mic, din fericire, a fost totul bine, nu a pățit nimic, doar că dacă era în scăunel, era o tragedie, dar ei erau culcați. Erau pernuțe puse, era ca un pătuț făcut în spate unde dormeau. Cel mic a avut o lovitură la picior, și, desigur, spaima. Cel mare are o traumă. Eu și fostul soț aveam centurile, copiii nu.”, a spus Veronica.
Ce s-a întâmplat după accident
După accident, Veronica a fost transportată de urgență la spitalul din Iași, unde medicii au constatat că nu își mai simte picioarele. Ulterior a fost transferată la un alt spital și operată, fiindu-i montate plăci și șuruburi la coloană și tratată pentru leziunea la splină.
„Am fost dusă la spitalul din Iași în câteva minute, nu mult, cred că în 10-15 minute au venit trei ambulanțe. Una m-a luat pe mine, una pe soț și una pe copii și ne-a transportat la spitalul de urgență. Pe drum deja îmi pierdeam cunoștința, dar medicii m-au ținut trează, nu mi-au dat să beau apă sau ceva. Am început să vomit foarte tare tot drumul și îmi spunea fata aceea că o să fie bine, să nu adorm, tot drumul mi-a spus asta.
M-au întrebat: «Simți picioarele? Simți mâinile?» și eu le-am zis că simt mâinile, simt gâtul, dar nu simt picioarele. Soțul era pe un pat, eu eram pe un pat, iar între noi era o perdea. A venit o soră medicală și mi-a zis că mi-a tăiat hainele de pe mine, că nu trebuie să mă miște și că medicii vor face tot posibilul să simt picioarele, dar că o să fie greu. La Iași am fost operată.
Primul lucru pe care l-am întrebat a fost unde îmi sunt copiii. Nu mă mai gândeam că nu sunt picioarele, gândul meu îmi era unde sunt copiii și mi-a spus că sunt la un centru pediatric, că trebuie să-i investigheze medicii pediatri specialiști și că noi suntem la spital. Și am întrebat că soțul meu unde este și el atunci a dat perdeaua la o parte, se uită în ochii mei și îl văd că… cumva a auzit că nu o să mai merg, dar nu i-a păsat.
În spitalul acela am stat până la ora 15:00 aproximativ. M-au investigat, au transmis informația la alt spital. M-au luat cu o altă ambulanță și m-au dus la alt spital, unde m-au operat. Doamne, acolo era un coșmar! Cred că eu nu am mai văzut în viața mea atâtea cazuri de urgență. Erau mii de oameni care așteptau operație. Am așteptat de la ora 15 ziua până la ora 12 noaptea. Voiam să mă mișc, dar nu puteau să fac nicio mișcare. Ziceam «Doamne, ajută-mă! Fă ceva cu mine, că nu mai suport!».
A durat 4 ore operația. Mi-au pus în spate plăci și șuruburi, pe care le am și acum și ele, dacă pe parcurs o să mă deranjeze mai tare, o să trebuiască să le scot. La început, medicii nu mi-au spus nimic, nu mi-au dat verdictul. Au venit la mine și mi-au spus că totul o să fie bine, că o să vină psihologul, o să vină fizioterapeutul, o să vină chinoterapeutul și o să-mi explici ce trebuie să fac, să stau liniștită, că totul o să fie bine. Fostului soț îi spusese deja că n-o să mai merg niciodată.
Soțul meu și-a revenit din ziua aceea. Mi-au curățat splina și 10 zile am stat la Iași și mi-au zis să plec acasă sau într-un centru de recuperare. Nu aveam mobilitate deloc, eram ca o legumă, nici mâinile nu le mișcam, absolut nimic.”, a mai declarat Veronica.
Veronica a sperat că o să se facă bine
Veronica a sperat mult timp că va putea merge din nou, însă abia după doi ani de recuperare a acceptat că va rămâne pentru totdeauna într-un scaun cu rotile. Deși situația este definitivă, nu o limitează, ci i-a schimbat perspectiva și a ajutat-o să se desprindă de oamenii nepotriviți din viața ei.
„Mult mai târziu am realizat că nu o să mai merg niciodată. Am sperat că o să se întâmple ceva, toată lumea mă încuraja. După aproximativ doi ani eu mi-am dat seama că nu o să mai merg niciodată, că nu o să mai merg la clinică, doar din când în când. Eu doi ani numai în clinica am stat. De fapt, ai mei, cei care mă iubesc, nici în ziua de azi nu cred că eu o să rămân în scaunul cu rotile. Cu toate că eu uneori le spun este așa cum este și să-și ia gândul că eu o să merg vreodată, dar ei nu cred. Scaunul nu mă împiedică să fac, ce-mi doresc. Am înțeles că scaunul este ca un tron pentru mine, pentru că, datorită lui, am înțeles că trebuia să exclud oamenii nepotriviți din viața mea mai devreme.”, a spus Veronica.
Ce relație avea Veronica cu fostul soț
Veronica a mai povestit că a trăit ani de zile într-o relație plină de jigniri, manipulare și umilință. Au existat și episoade de violență, dar de multe ori intervenea fiul cel mare. Deși după accident au rămas împreună o perioadă, Veronica a decis să divorțeze, convinsă că nu mai are ce îndura. Relația toxică i-a afectat viața și a lăsat urme adânci în sufletul ei.
„Am fost foarte tare jignită de fostul soț, manipulată și, de fiecare dacă când încercam să fac ceva, îmi spunea că nu o să reușesc, că nu o să se uite nimeni la mine.
Îi ziceam că s-a transformat în monstru, că eu nu l-am cunoscut așa. Mă rugam să nu îl mai văd pe omul ăla, să plece să nu mai fie tatăl copiilor mei în halul în care se comporta.
După accident, noi am fost constant împreună, doar că el nu voia să plece, chiar dacă am început procesul de divoră, ca să fie clar la toată lumea.
Eu eram într-o relație foarte bună cu fosta soacră. Chiar ea îmi zicea că: «Decât să te văd pe tine suferind, și pe el suferind, mai bine fiecare pe drumul lui.» Și eu atunci o credeam, chiar o credeam, dar după ce am divorțat și în perioada asta când sunt fericită, sunt împlinită, nu le convine. Cumva mi-au zis că nu trebuia să fac așa, nu trebuia să bag divorț că trebuia să mai rabd în continuare, că poate se schimba, dar nu am mai avut ce răbda.
Viața este făcut ca să doi oameni să se iubească, să se respecte, să aibă aceleași gânduri, să ne respectăm alegerile, să ne respectăm deciziile, nu doar să profităm de cel care este mai slab și să-l facem în așa mod încât să se simtă un nimeni, ruinat.
El trăia din banii mei. Eram umilită, eram înjosită, cuvinte urâte pe care nu pot să le zic acum… cele mai urâte cuvinte posibile. Avea momente când venea și mă apuca cu mâna de păr și voia să mă lovească, dar intervenea întotdeauna băiatul cel mare.
El mi-a distrus viața, pentru că eu eram ca un argint viu. Mă descurcam în tot, în toate. Chiar și acum mă descurc, dar de multe ori doresc poate să urc un munte și mă gândesc mereu la situație și din a cui vină sunt așa.”, a mai spus Veronica.
Fostul soț a înșelat-o cu cea mai bună prietenă, după ce a rămas în scaune cu rotile
După ce a rămas în scaun cu rotile, a descoperit că fostul soț o înșela chiar cu cea mai bună prietenă a ei. A aflat după ce i-a verificat telefonul și a găsit conversații compromițătoare, deși femeia îi frecventa casa și pretindea că o ajută. Deși inițial a vrut să pună capăt mariajului, a fost manipulată din nou prin promisiuni și lacrimi.
„A venit într-o zi beat acasă și i-am luat telefonul și, ca să vezi, eu m-am gândit la cu totul o altă persoană, și când m-am uitat am văzut că era o convorbire cu cea mai bună prietenă a mea, în timp ce eu eram în scaun cu rotile.
În ziua în care eu am aflat, ea fusese la mine în casă, am stat de vorbă, a plecat cu mama și cu copiii în parc la joacă și după asta el s-a culcat și eu i-am luat telefonul. Nu aveam momente din astea să mă uit în telefonul lui, dar iată că cineva mi-a zis: «Ia-l și uită-te acolo.» Și am văzut convorbirea. Am luat, am făcut o poză, cu lacrimi în ochi și i-am trimis-o ei și i-am spus că nu m-am așteptat ca « u, cea cu care mereu vorbeam, ai putut să-mi faci așa ceva.» Cu toate că eu ceva intuiam.
La un moment dat, era iarnă și afară a nins atât de tare încât s-a făcut gheață pe drum și nici mașinile nu mergeau. Atunci ea a zis că rămâne la noi peste noapte. Eu m-am dus, m-am culcat pentru că nu rezistam, eram chiar la început și ei erau la bucătărie, au băut împreună și atunci am zis că ceva nu e curat.
Și apoi, la un moment dat, venise ea la mine și eu i-am spus că ceva mi se pare ciudat, că are pe cineva și am întrebat-o dacă a observat ceva prin oraș și a zis: «Nu, n-am observat nimic.» Și atunci am zis «Dar măcar să vină la mine, să mă ajute să spele toaleta, măcar aș chema-o pentru asta», dar în momentele acelea ea cumva mă mai ajuta, făcea chestiile astea și s-a înroșit ca racul. Din nou, de data asta eu mi-am dat seama că este ceva necurat.
Și a mai fost o dată. Eu eram la recuperare în Spania, dar venisem la sora mea și era 8 martie și ei erau iarăși împreună la noi acasă, mi-au zis că: «Am venit ca să facem colțunași, copiii să joace» și ei iar au băut alcool și stăteau împreună.
Eu nu am discutat cu ea niciodată. Ea doar mi-a scris câteva mesaje și mi-a zis că eu vreau să-i distrug familia. Eu vreau să-ți distrug familia?! N-am cum să ți distrug familia, pentru că nu m-am dus eu în patul tău. Tu ai venit în patul meu. Ea era măritată, avea soț.
Soțului i-am zis în secunda aia. Am scos inelul de căsătorie, l-am aruncat și am zis că din momentul ăsta nu mai există nimic, nicio iertare. Dar iată că m-am îndurat și am încercat să depășesc momentul ăsta. S-a pus în genunchi, a început să plângă ca de obicei, de altfel, că eu pentru el sunt unică, că el pentru mine dă tot, că pentru mine face tot… cuvinte, doar cuvinte.”, a mai spus Veronica.
Picătura care a umplut paharul
Veronica spune că, după numeroase trădări și jigniri, a încercat să lupte cu depresia și să își salveze familia după rugămințile fiului ei mai mare, însă comportamentul fostului soț a rămas același: umilințe, plecări de acasă, infidelități și amenințări. Momentul decisiv a fost când acesta a batjocorit-o în fața altora, spunându-i că nimeni nu se va mai uita la ea pentru că este într-un scaun cu rotile. Atunci Veronica a decis definitiv să pună punct, convinsă că poate fi fericită chiar și în situația în care se află.
„Depresia a pus stăpânire și mai mult pe mine, dar treptat am încercat să depășesc momentele astea citind foarte mult. Nu conta ce citeam. Am citit și Biblia și cărți simple. Nu avea importanță ce citesc, ci doar ca să-mi plece gândul de la faptul ăsta, dar durerea asta este atât de puternică încât te macină enorm. Eu chiar am simțit cum eu mă ruinez. Pur și simplu că mă deformez. Enorm de greu. Atunci când vorbeam despre asta doar lacrimi aveam. Nici nu aveam cuvinte ca să pot exprima în cuvinte ce am simțit.
După asta, noi ne-am împăcat. A venit la mine Marius, băiatul cel mai mare, și a pus mâna așa pe inimă și mi-a spus: «Mama, poate îi mai dai o șansă, poate încerci cumva… inimioara ta să încerce să fim o familie." Atunci a căzut cerul peste mine. Pur și simplu a căzut cerul peste mine. Nu puteam să-i răspund nimic.» Atunci am cedat, dar n-a durat… A durat până în vară când el a zis cuvintele alea dure, pe care eu am zis că nu le mai iert.
În perioada asta s-a comportat la fel, jigniri, pleca nopțile de acasă, venea când voia, dormea când voia. Nimeni nu trebuia să-i facă gălăgie în caz că el doarme. Mergea și la alte femeie.
La un moment dat, la ziua lui de naștere, după ce au plecat rudele, mai rămăseseră câțiva prieteni și atunci, în momentul acela, s-a uitat la mine și a zis: «Uitați-vă la ea, ce crede… că dacă nu vorbește cu mine și nu vrea să se împace cu mine crede că cineva o să se mai uite la ea? Cine o să se mai uite la tine? Tu nici picioare nu ai.»
Nu am vărsat nicio lacrimă atunci. După asta m-am dus și am plâns în durerea mea, dar atunci am zis atât: «Bine, așa să fie».
Aveam un pahar de bere pe masă și l-am aruncat spre el și am zis că asta a fost. Eu am zis că eu o să demonstrez că o să vină momentul în care eu o să fiu fericită. Îmi zicea că îmi poate să îmi taie și limba, că îmi poate da și cu acid, să mă facă urâtă, să nu se mai uite nimeni la mine. Îmi spunea cu copiii de față. Îmi era frică că venea momentul. Noapte când venea acasă mă ascundeam sub plapumă și mă prefăceam că dorm. El era fericit dacă mă vedea la pământ, chiar și dacă muream.”, a spus Veronica.
Veronica are o nouă relație acum
După ani de suferință, Veronica și-a găsit în sfârșit liniștea într-o nouă relație. Partenerul ei, Aurel, pe care l-a cunoscut pe TikTok, a văzut-o ca pe o femeie normală, ci nu ca pe o victimă. Relația lor durează de peste un an, iar Veronica spune că se simte iubită și că iubește la rândul ei așa cum nu ar fi crezut că este posibil.
„Acum sunt fericită, am o nouă relație. Este bărbatul care mi-a schimbat tot. M-a făcut să renasc, m-a văzut așa și mi-a zis din prima că el nu mă vede bolnavă. El vede și știe că este greu, dar eu nu sunt bolnavă. Ce a văzut în mine, nu a văzut în absolut nicio femeie, cu toate că este un bărbat chipeș, aranjat.
Am făcut cunoștință pe TikTok. El m-a susținut foarte mult, mi-a scris și când intram în live-uri mă susținea foarte mult cu cadouri. Este din România, din București. Îl cheamă Aurel. Ne cunoaștem deja de trei ani, dar într-o relație suntem de un an și un pic.
Frica am depășit-o atunci când l-am văzut pentru prima oară. Îmi era frică dacă o să mă accepte când o să mă vadă, cum o să reacționeze. Eram curioasă chiar dacă îmi era frică. Îl iubesc din tot sufletul meu și văd iubirea reciprocă. El vede în mine tot ce are nevoie un bărbat.”, a mai declrat Veronica, cu zâmbetul pe buze.
