În acest reportaj din „Asta-i România” veți vedea cum își trăiesc viața puținii oameni care au mai rămas într-un cătun de la poalele Munților Căpățânii.
Tot mai multe sate din România sunt izolate și pustii. Tinerii aleg să plece să plece în orașele mari sau în străinătate, iar în astfel de așezări rămân câțiva bătrâni, uitați și fără speranță.
Citește și: VIDEO „A fost cea mai mare bucurie!”. Și-au cumpărat casă din banii primiți de la telespectatori
În sat au mai rămas foarte puțini oameni
Un astfel de exemplu este un sat de la poalele Munților Căpățânii. În vremurile bune, în sat erau 100 de familii, iar acum au mai rămas doar 12.
Asta-i România
Ana Nica este una dintre persoanele rămase în acest cătun. Soțul său a murit. Are opt copii, șapte fete și un băiat. Fiecare și-a făcut viața lor, fiul vizitând-o când poate.
Se descurcă foarte greu cu banii, iar dacă are nevoie de ceva de la oraș, plătește un vecin care stă peste deal ca să o ducă la Băile Olănești, cu mașina.
O altă femeie care locuiește în acest cătun, Sultana Alexandru, pe numele său. Bătrâna povestește despre cum erau vremurile înainte, când încă nu au plecat mai toți oamenii din sat.
„Era distracție atunci. Acum nu mai au oamenii bucurii. Ce să mai facă? Dumnezeu și Maica Domnului ce mai au grijă de noi”.
Sultana Alexandru copii, fiecare dintre ei stând în locuri diferite ale țării.
Aceștia o vizitează când poate. Pe lângă acest lucru, soțul său este imobilizat la pat. Din momentul în care s-a întamplat acest lucru, doamna nu a mai plecat de lângă bărbat.„Nici nu mai știu să merg pe drum. De 6 ani de zile, de când e el la pat, eu n-am fost în Băi (n.r. Băile Olănești)”, a spus Sultana Alexandru.
Asta-i România
Citește și: VIDEO „Omul de rând nu se mai descurcă în ziua de azi”. Cât mai „strâng cureaua” românii?
Banii sunt puțini pentru nevoile lor
Banii nu le ajung pentru nevoile lor, totul fiind scump, în mod special lemnele și tratamentul. Bătrână nu dorește să fie o povară pentru ceilalați. Astfel, s-a pregătit și în acest sens.
„M-am pregătit de înmormântare cu tot. Eu am costum, el are costum. Eu am încălțăminte, el are încălțăminte. Nu vrea să las copiii datori pe urma mea”.
„Suntem izolați. Izolarea e cea mai periculoasă. Ce să mai așteptăm la 84 de ani? Nu mai avem ce să așteptăm. Nu mai am bucurii! Ce bucurii să mai am?!”.
