Satul din Apuseni unde mai găsim doar două suflete: o mamă și fiul ei, care au îmbătrânit pe meleagurile astea și care au ajuns să trăiască precum pustnicii
Lăsăm înapoi lumea dezlănțuită și mergem într-un colț de Românie pe cât de frumos pe atât de pustiit. Într-un sat din Apuseni mai găsim doar două suflete: o mama și fiul ei, care au îmbătrânit pe meleagurile astea și care au ajuns să trăiască precum pustnicii. Izolați de lume, se au doar unul pe altul și spun cu lacrimi în ochi, că cel mai mult îi doare singuratea din jur.
Sfârșitul lumii, două cuvinte parcă tot mai prezente pe buzele noastre în ultima vreme. Trăim vremuri tulburi... Și de la o zi la altă frică și deznădejdea ne sapă și mai adânc în suflete. Pentru noi, cei de la oraș, pustietatea ar însemna cu adevărat sfârșitul, pentru ei..
Satul cu două suflete
„Am plâns de câte ori când s-or dus toți oamenii și nu mai este nimeni, cu cine să mai vorbești, eram zeci de oameni și vorbeam și era foarte bine! Te roade sufletul când vezi că nu mai e populație, că nu mai ai cu cine să comunici, e pustietate.”
Doi oameni, aceeași poveste. Un fiu și o mama la marginea pustiului.
„Demult, au fost 75 de suflete în satul Bădăi și acum mai sunt 2! Sunt numa' singur, numai cu maică-mea locuiesc. ”
Singuri în tot satul: așa sunt de ani de zile și așa îi găsim noi astăzi într-o dimineață însorită de iarnă. După un drum greu de străbătut, mărginit de prăpăstii și șerpuit prin păduri ajungem în Bădăi, satul nins de la poalele muntelui Găina. Aici, ne întâmpină Traian Bădău.
„- La câți km sunteți de civilizație? De comună sau de sate. Să zicem primul magazin.
- Primul magazin cu picioarele în jos 3.5 km. Și cu mașînă 5 km și 200.
- În cât timp ajungeți la el?
- În jos o ora și la deal o ora jumate.
- Cum e viață în vârf de munte?
- E grea față de oraș... e multă muncă, multă deplasare, aici nu ai timp liber să te odihnești, să faci distracție, să mergi la mare, alea le vedem cu ochii la televizor, atât. Aici dacă ai gospodărie trebuie să lucrezi flux continuu.”
„Te doare sufletul! E pustietate”
Pentru noi totul e în jur pare ireal, feeric, de basm, dar ne dăm seama că viață nu e deloc ușoară aici..
„- La câțiva ani, la 10 ani nu o să mai fie nimeni aici în satul asta! N-are cine, copiii se duc la școli, la serviciu, în strainatate.
- Pe timp de iarnă locuiți doar dvs cu mama?
Citeste si: VIDEO Asta-i România!| Fantoma care de câteva săptămâni terorizează un sat din Brăila
- Numai noi suntem care locuim în permanentă aici. Vara aici ne aducem făînă de pâine, ne mai trebuie drojdie să cumpărăm între timp că alea nu le poți cumpără pe un an de zile că se strică. Mărunțișuri ce mai cumpărăm, restul furaje pentru animale, tot pregătim de toamna. În noiembrie aici când eram eu copil neaua era de 2 metri jumate, 3.”
Acum, pe timp de iarnă, cei doi rămân blocați cu săptămânile pe lângă casă. Bătrână e neputincioasă, dar îi mulțumește lui Dumnezeu că din trei copii i-a lăsat măcar un fiu alături că să aibă grijă de ea.
VIDEO: Urmărește materialul integral marca Asta-i România!
