VIDEO - Asta-i România! Povestea soților Nițulescu. Au trecut prin amarul străinătății ca să descopere că tot mai dulce e viața de acasă
A fost nevoie să guste amarul străinătății ca să afle apoi că tot mai dulce e viața acasă. E povestea soților Nițulescu, pe care îi găsim azi în ferma proprie de legume și fructe. Muncesc acum pământul natal, după ce ani de zile au muncit pământul spaniolilor sperând să le fie mai bine. Destinul i-a întors însă de unde au plecat și le-a arătat că se poate și aici, dacă îți dorești cu adevărat.
Author: Maria Stiuca miercuri 22 noiembrie 2023 , 13:07
Povestea soților Nițulescu. Au trecut prin amarul străinătății ca să descopere că tot mai dulce e viața de acasă
Străini în lume, așa se scrie povestea milionelor de români care fac o țară mai mare dincolo de granițe. Unii au reușit să se desprindă, să treacă peste dor și peste tot ce au lăsat acasă, alții, însă n-au rezistat.
Soții Nițulescu au decis să se întoarcă acasă după chinul străinătății
Cu lacrimi în ochi, așa vorbește încă despre străinătate Nicoleta.
Astăzi o găsim la ferma familiei pe care a pus-o pe picioare și care îi oferă confortul pe care l-a căutat inițial în străinătate.
„- Ați mai pleca, dacă ați fi nevoită?
- Nu! Niciodată”, a spus Nicoleta.
Le-au trebuit ani ca să înțeleagă că și acasă se poate, dar până aici a fost un drum lung început pe câmpurile spaniolilor, pe șantierele italienilor, acolo unde Nicoleta și Iulian au muncit o vreme.
Proaspeți părinți ai unui băiețel căruia își doreau să nu-i lipsească nimic, cei doi s-au văzut, brusc, puși în fața provocării supreme, aceea de a pleca din țară pentru o pâine mai bună, într-un colț diferit al lumii.
„- Problema plecării din țară s-a pus în momentul în care am terminat concediul de îngrijire al copilului, mi s-a restructurat postul și nu mai aveam unde să mă întorc. Am căutat o perioadă de lucru, să-mi găsesc în altă parte, n-am reușit și am aplicat la Forțele de Muncă să plecăm să muncim în străinătate legal, cu contract.
- În România, ce munceați înainte să intrați în concediu creștere copil?
- În România munceam la o firmă de aventurare și reparații nave, în domeniul naval și și-a restrâns din personal în momentul respectiv, când am terminat eu concediul de îngrijire a copilului și a trebuit să facem pasul ăsta”, a mai spus Nicoleta Nițulescu.
„- Cum a fost viața în Italia, câtă vreme ați muncit acolo?
- A fost destul de greu, eram separați, n-a fost deloc o perioadă bună, doar financiar, atât”, a spus Iulian, soțul Nicoletei.
În România acelor timpuri, pentru ei și pentru alții ca ei, să-ți tocești genunchii adunând fructele spaniolilor și să faci bătături în palme făcând autostrăzile europenilor era colacul de salvare pentru toate greutățile, dar și piatra grea de dus în suflet.
Asta aveau să afle mai târziu.
„- La ce trebuia să renunțați?
- Păi, în primul rând, la familie, legătura cu familia, copilul era mic.
- Cum a fost perioada în care dumneavoastră erați în Spania, soțul în Italia și copilul acasă?
- Foarte greu... asta e cea mai emoționantă parte, că era în perioada în care au apărut telefoanele cu video și primul pe care l-am întâlnit în cale într-un mall, ne-am cumpărat și eu și soțul ca să ne putem vedea.
Stai, că m-am emoționat acum. De câte ori vorbesc de perioada aia, mă emoționez”, a continuat Nicoleta.
Doi ani au stat departe unul de altul și amândoi de copil. Au fost doi ani cât 20, ne spune Nicoleta.
Dincolo de salarii, care erau considerabil mai mari decât în România, nimic nu era ca... acasă.
„Nu e ca la noi. Noi avem obiceiuri, tradiții, ne adunăm.
Acum, poate mai rar, dar să știți că tradițiile nu se pierd din familie. Sunt mesele alea pe care le facem, mari, cu toată familia, cu toate rudele, cu toate neamurile... nu e așa ca la noi”, a mai explicat femeia.
Și-au deschis propria afacere acasă, după ce s-au întors din străinătate
Și din tot răul avea să fie bine. Cu lecția de străinătate bine învățată, au decis să se întoarcă acasă și să-și încerce norocul și aici. Cu banii strânși au ales să-și deschidă propria afacere într-un domeniu în care aveau să învețe din mers.
„Ne retragem, facem ceva cu banii pe care i-am strâns și ce să facem? Am decis că la momentul respectiv cel mai bine ar fi să-i investim, să cumpărăm niște pământ. Dacă am cumpărat pământ, nu-l putem ține așa, să-l dăm cuiva să-l lucreze, trebuia să-l lucrăm noi. Dar să fie ceva adițional serviciului, să ne găsim și de lucru. Ce să facem? Să facem o livadă. Soțul: <<bine, de acord, facem o livadă>>”, a mai spus Nicoleta.
Tot timpul, toată investiția și toată energia au investit-o inițial în livada de pomi fructiferi. N-a fost deloc ușor, mai ales când nu ești specialist.
În horticultură, însă, roadele se văd greu, după ani de muncă. E nevoie de răbdare și… investiție constantă, altfel poți să pierzi într-o zi tot ce ai adunat într-o viață.
Astăzi îi găsim în livada pe care o știu cu ochii închiși și din care își iau înapoi energia pe care au investit-o în timp.
În prezent, familia Nițulescu se bucură de livezi cât vezi cu ochii, de pomi roditori, dar și de legume pe care le cultivă sănătos.
Din câmp, roadele pământului ajung direct la micul magazin deschis de familia Nițulescu. Acolo se fac și liste de așteptare pentru cei care vor să pună pe masă tot ce-i mai proaspăt.
Nicoleta și soțul ei recunosc că dacă ar fi deschis afacerea în străinătate, altfel ar fi fost ajutați de stat, aici, nimeni nu le întinde un deget fermierilor și trebuie să găsească singuri soluții ca să nu rămână cu marfa pe câmp.
Una peste alta, când se uită în urmă, își dau seama că nicăieri nu e ca acasă, ca aici pământul te hrănește daca e hrănit cu suflet.
„- A meritat efortul pe care l-ați depus, în fiecare an?
- Credem că da, considerăm că da, uitându-ne în urmă, de unde am plecat, am dus până la capăt treaba, am dezvoltat-o, chiar considerăm că n-a fost o muncă în zadar.
- V-a părut vreo clipă rău că v-ați întors din Italia?
