Pe măsură ce frigul se instalează în România, facturile la utilități devin o povară tot mai apăsătoare pentru români. Mulți nu știu însă că din sumele plătite lunar, doar jumătate ajung efectiv pentru consumul de energie electrică sau gaze, restul fiind direcționate către stat prin taxe sau către furnizori, sub formă de profituri.
Odată cu expirarea plafonării prețurilor la energie și venirea sezonului rece, românii au fost nevoiți să scoată sume considerabile din buzunar. Mulți încearcă să reducă consumul, stingând becurile și limitând utilizarea aparatelor electrice, însă facturile rămân mari. O familie care trăiește în străinătate și afirmă că, dacă ar locui în România, nu ar putea face față costurilor uriașe. Oamenii menționează că o factură de 4.000-5.000 de lei este greu de acoperit, mai ales că nu este singura cheltuială lunară.
O analiză detaliată arată că mai bine de jumătate din suma plătită la facturi reprezintă taxe impuse de stat, costuri de transport și profitul furnizorilor. De exemplu, la o factură de 500 de lei la curent, doar aproximativ 230 de lei sunt pentru energia consumată efectiv. Situația este similară și la gaze, unde doar 52% din sumă acoperă consumul propriu-zis.
Această structură a costurilor ridică întrebarea dacă subvențiile la energie sunt soluția optimă. Unii specialiști consideră că ar fi mai eficientă reducerea temporară a taxelor, pentru a diminua prețul final plătit de consumatori, în loc să se plimbe banii prin economie doar pentru a crește artificial PIB-ul și a da o impresie de bunăstare.
Furnizorii de energie au marje de profit diferite, unele ajungând până la 20%, în timp ce altele sunt mult mai mici, de aproximativ 1%.
Aceasta le permite unora să reducă prețurile atunci când clienții amenință că se vor muta la altă companie, însă în general, costurile rămân ridicate.
