În județul Dolj, situația fermierilor scoate în evidență o realitate dureroasă: fără depozite adecvate, producătorii agricoli sunt condamnați să piardă o parte importantă din recolte și să se confrunte cu dificultăți majore în valorificarea produselor.
Două comune aflate la doar 40 de kilometri distanță oferă o imagine clară a contrastului dintre succes și eșec în agricultură.
În comuna Călărași, fermierii au reușit să-și dezvolte afacerile prin investiții serioase și prin înființarea unei cooperative care reunește producători din patru comune. Astfel, peste 30 de tone de cartofi noi sunt recoltate zilnic și transportate către un depozit modern, unde sunt sortați, ambalați în saci de 10 kg și pregătiți pentru distribuția către supermarketuri din întreaga țară.
La doar 40 de kilometri distanță, în localitatea Mârșani, situația este însă cu totul diferită. Fermierii produc cartofi, căpșune și lubenițe pe suprafețe mari, dar nu dispun de niciun centru local pentru valorificarea produselor. Aceștia sunt nevoiți să stea cu marfa în fața porților, în speranța că vor găsi cumpărători, însă vânzările sunt extrem de reduse.
Fermierii se plâng de pierderi de timp și bani, iar lipsa unui depozit local îi obligă să meargă pe piețe din Craiova sau București, cu costuri suplimentare și riscul de a se întoarce cu marfa nevândută.
Aceștia subliniază că un depozit ar fi extrem de necesar pentru a le asigura un punct sigur de colectare și vânzare, reducând astfel specula și dificultățile întâmpinate.
Cazurile din Dolj reflectă o problemă mai amplă la nivel național: România produce mult, dar valorifică puțin. Lipsa infrastructurii adecvate, în special a depozitelor locale, afectează direct veniturile fermierilor și dezvoltarea agriculturii. Experiența din comuna Călăraș arată că investițiile și cooperarea pot aduce rezultate remarcabile, însă pentru a face față cererii și a reduce pierderile, este nevoie de cel puțin patru depozite în zonă.
