De mâine, salariul minim brut pe economie va crește la 4.325 de lei, o măsură menită să sprijine peste 830.000 de angajați din România.
Cu toate acestea, entuziasmul este umbrit de realitatea calculului net: angajații vor primi în buzunar doar aproximativ 125 de lei în plus, salariul net ajungând la circa 2.700 de lei. Diferența semnificativă merge către stat, prin taxe și impozite, ceea ce ridică semne de întrebare asupra eficienței acestei majorări.
Statul, marele câștigător al majorării salariului minim
Pe lângă creșterea salariului brut, suma scutită de taxe din venitul minim scade de la 300 de lei la 200 de lei, ceea ce înseamnă că o parte importantă din această majorare se întoarce în bugetul de stat.
Un analist fiscal a subliniat că, în realitate, aproape jumătate de an muncim pentru stat, iar cealaltă jumătate pentru noi înșine, iar această majorare nu schimbă esențial această situație.
Povestea angajaților: eforturi mari, câștiguri mici
Nicolae este unul dintre românii care muncesc pe salariul minim. În fiecare zi, el parcurge 80 de kilometri până la București pentru a lucra pe șantier, unde petrece ore întregi în condiții dificile, inclusiv în zilele caniculare.
„Dimineața la 4 jumătate mă trezesc, merg la grădină, apoi plec la muncă. Ajungem la București în jur de ora 8, începem munca și terminăm la 6 după-amiază. La 9 suntem acasă.
Munca în soare, la 37-38 de grade, e foarte grea”, povestește el.
Claudia, o altă angajată plătită cu salariul minim, a fost nevoită să își schimbe locul de muncă după ce și-a pierdut fostul job. Acum lucrează ca ajutor de bucătar și încearcă să facă economie pentru a-și asigura cele necesare.
„Trebuie să am și de mâncat, și să-mi iau ceva de îmbrăcat, de încălțat. E ceva strigător la cer, mai ales că sunt singură și trebuie să plătesc toate necesitățile.”
Critici și apeluri la înțelegere
Nemulțumirile angajaților sunt exprimate și prin apeluri directe către decidenți.
Nicolae spune: „Domnii din Parlament ar trebui să muncească o zi în situația mea și eu să opresc jumătate din activitatea lor.
Aceste declarații reflectă frustrarea celor care simt că efortul lor nu este răsplătit corespunzător, iar povara fiscală rămâne prea mare.
