Ion Iliescu a murit la vârsta de 95 ani. Fostul președinte al României a fost bolnav în ultimii ani, acuzând probleme reptate la sistemul cardiac. El nu s-a mai putut deplasa în ultimii ani ai vieții.
Ion Iliescu a murit după aproape două luni în care a fost internat la terapie intensivă la spitalul Agrippa Ionescu din Capitală.
Ion Iliescu a fost omul care s-a impus la vârful puterii în zilele Revoluției din 1989 și cel care a condus Consiliul Frontului Salvării Naţionale (CFSN), organism al puterii provizorii de stat după căderea comunismului.
Citește și: Ce pensie încasează Ion Iliescu. Cuponul de pensie al fostului președinte
Fost lider comunist intrat în dizgrația cuplului Nicolae și Elena Ceașescu, Ion Iliescu a fost figura centrală din prima perioadă de tranziție a României de la comunism la societatea democratică.
La adăpostul mandatelor sale controversate de președinte, s-au format și stabilizat noile structuri de putere politică și economică.
Câte mandate de președinte a avut Ion Iliescu
Subiectul numărului de mandate de președinte deținute de Ion Iliescu a fost în centrul unui scandal major înainte de alegerile din anul 2000.
Noua Constituție a României, trecută prin Parlament în 1991, stipula că funcția de președinte al republicii nu poate fi deținută decât pentru maxim două mandate, astfel îbcât România să nu ajungă în situația de a avea un nou Ceaușescu la putere.
Ion Iliescu a avut un prim mandat ca președinte după alegerile din mai 1990, însă acesta nu a durat decât doi ani, pentru că s-a considerat necesar să fie organizate noi alegeri în baza Constituției din 1991.
Ion Iliescu nu a avut probleme să fie reales și în 1992, chiar dacă procentajul celor care l-au votat a fost semnificativ mai mic decât în 1990.
În 1996, s-a făcut transferul de putere dinspre Ion Iliescu și FSN către Emil Constantinescu și Coaliția Democrată (CDR), însă fosta Opoziția democrată a dezamăgit electoratul în timpul celor patru ani de guvernare.
Au venit alegerile din anul 2000 și o parte din societatea civilă a contestat dreptul lui Ion Iliescu de a candida din nou pentru un al treilea mandat la Cotroceni, invocând Constituția
țării.În apărarea candidaturii sale, Ion Iliescu a invocat faptul că perioada 1990-1992 nu a fost un adevărat mandat de președinte, conform noii Constituții, care nici nu exista când liderul social-democrat a fost ales. Curtea Constituțională i-a dat dreptate lui Ion Iliescu și acesta a redevenit președinte, pentru un al treilea mandat, după victoria în fața liderul extremist Corneliu Vadim-Tudor, fondatorul partidului "România Mare".
Cum a ajuns Ion Iliescu președintele României post-comuniste
Ion Iliescu a scris mai multe cărți de amintiri, memorii și convingeri politice, unele publicate în timp ce se afla la Cotroceni, altele după retragerea din viața publică.
Din lista de circa 20 de lucrări, majoritatea puțin cunoscute, sunt câteva în care a vorbit despre biografia sa, despre Revoluția din 1989 și despre viziunea sa politică: "Revoluția trăită" (1995), "Momente de istorie" (1996), "Destinul unui om de stânga", "Fragmente de viață și istorie trăită" (2011).
Ion Iliescu și-a schițat singur biografia politică, iar versiunea sa romanțată ne arată care au fost momentele-cheie cărora le-a dat cea mai mare greutate și în ce culori le-a văzut el însuși.
Exclus din forumul central de partid, fiind acuzat de “deviere intelectualistă”, a continuat să adopte o atitudine critică faţă de dogmele “revoluţiei culturale” şi atunci când a îndeplinit funcţia de vicepreşedinte al Consiliului Judeţean Timiş, în anii 1971-1974, şi pe cea de preşedinte al Consiliului judeţean Iaşi, în anii 1974-1979.
Ca urmare, Ion Iliescu a fost, treptat, îndepărtat din viaţa politică.
În perioada 1979-1984 a lucrat la Consiliul Naţional al Apelor, iar în perioada 1984 – 1989 a fost directorul Editurii Tehnice.
S-a aflat în permanenţă sub urmărirea şi supravegherea organelor de securitate, care au încercat să-l izoleze, să-l scoată din viaţa publică, să-i controleze şi să-i limiteze posibilitatea de comunicare.
În seara zilei de 22 decembrie 1989, se află printre principalii fondatori ai Consiliului Frontului Salvării Naţionale şi devine Preşedinte al CFSN, organism al puterii provizorii de stat şi, în acelaşi timp, un comandament ad-hoc având misiunea protejării şi consolidării victoriei revoluţiei.
Ion Iliescu a pregătit alegerile din mai 1990
În “Comunicatul către ţară al CFSN”, la elaborarea căruia a participat – şi pe care l-a prezentat la posturile de radio şi televiziune în noaptea de 22 decembrie 1989 – sunt definite natura politică şi socială a transformărilor care aveau să marcheze ireversibil destinul României: demolarea sistemului totalitar, a monopolului unui singur partid; instaurarea democraţiei, a pluralismului politic, instituirea statului de drept; construcţia societăţii civile, respectul demnităţii şi drepturilor omului; garantarea libertăţii de expresie, de asociere şi manifestare; reforma economică şi tranziţia la economia de piaţă, larga deschidere pe plan internaţional.
La sfârşitul lunii ianuarie, s-a numărat printre fondatorii formaţiei politice – Frontul Salvării Naţionale, din care s-au structurat, apoi, Partidul Democrat şi Partidul Democraţiei Sociale din România.
În perioada februarie-mai 1990 este Preşedintele Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională, organism nou creat care a preluat prerogativele puterii provizorii în stat şi în care au fost incluşi reprezentanţii tuturor partidelor politice apărute imediat după revoluţie.
La 20 mai 1990 a fost ales Preşedinte al României, pe perioada Adunării Constituante, de doi ani, aşa cum se prevedea în Legea Electorală, conform căreia s-au organizat primele alegeri libere, după aproape o jumătate de secol de totalitarism.
"Nu m-a interesat puterea in sine si nu am folosit puterea pe care am avut-o pentru a face rau sau in interes personal. Puterea devine interesanta doar in momentul in care ai un proiect, si ea devine un instrument pentru materializarea lui", a scris Iliescu peste ani.
Al doilea mandat de președinte
La alegerile prezidenţiale din 11 octombrie 1992, primele alegeri organizate în conformitate cu noua Constituţie, a obţinut 7.297.551 voturi, – adică 61,5% din totalul de 11.910.609 voturi exprimate, marea majoritate a electoratului optând pentru programul său “Cred în schimbarea în bine a României”.
În cursul primului mandat constituţional de şef al statului, priorităţile acţiunii sale au fost: reconcilierea naţională, pactul social, conlucrarea tuturor forţelor politice pentru stabilitatea şi redresarea ţării, tranziţia spre economia de piaţă, reforma economică, protecţia socială, deschiderea spre lume.
Înscris în cursa prezidenţială din noiembrie 1996 pentru un nou mandat, cu programul “Să continuăm, împreună, schimbarea în bine a României”, în turul al doilea al scrutinului electoral balanţa a înclinat în favoarea contracandidatului său, Emil Constantinescu.
"Nimic nu corupe mai mult decat puterea. Si trebuie sa fii, moral vorbind, extrem de puternic pentru a nu te lasa corupt de putere. Imi place sa cred ca pe mine puterea nu m-a corupt. Multi au fost uimiti de modul firesc in care s-a facut transferul de putere in 1996, dupa ce domnul Emil Constantinescu a castigat alegerile prezidentiale. Cei care se asteptau la altceva nu ma cunosc. Nu mi-am dorit puterea, in 1989, ci mi-am asumat o responsabilitate", scria Ion Iliescu în cartea "Fragmente de viață și istorie trăită", din 2011.
Ion Iliescu spune că în 2000 a început "al doilea mandat constituţional"
După eșecul din alegeri, Iliescu a fost ales senator şi conduce, de pe băncile opoziţiei în anii 1997 -2000, Grupul parlamentar al Partidului Democraţiei Sociale din România (PDSR).
Conferinţa Naţională Extraordinară a Partidului Democraţiei Sociale din România (azi Partidul Social Democrat) din 17 ianuarie 1997, l-a desemnat preşedinte al PDSR, funcţie în care a fost reales la Conferinţa naţională din 20-21 iunie 1997.
În această calitate, a contribuit la reconstrucţia şi edificarea unui partid social-democrat modern, european.
În urma scrutinului din noiembrie-decembrie 2000, propus şi susţinut de PDSR, obţine un nou mandat prezidenţial cu programul intitulat “Aproape de oameni, împreună cu ei”.
"Este cel de al doilea mandat constituţional pe care Ion Iliescu îl îndeplineşte în cariera sa postrevoluţionară", se spune în biografia oficială a fostului președinte.
Ion Iliescu și-a făcut singur bilanțul de la Cotroceni
În decembrie 2004 este ales senator pe listele Partidului Social Democrat şi redevine liderul Grupului parlamentar PSD din Senat.
În declaraţia din 20 decembrie 2004, din ultima zi a celui de-al doilea mandat constituţional, Ion Iliescu a prezentat un bilanţ al perioadei 2001 – 2004 cuprinzând principalele realizări ale celor 4 ani: consolidarea statului de drept şi a democraţiei, redresarea economică şi socială prin revenirea la principiul creşterii economice şi, pe această bază, ameliorarea condiţiilor de viaţă ale cetăţenilor; reforme pentru modernizarea ţării şi accesul în lumea valorilor democraţiei şi ale progresului contemporan, integrarea europeană şi euro-atlantică, respectiv primirea României în NATO şi finalizarea cu success a negocierilorde aderare la UE şi, ca un corolar al tuturor demersurilor, reconcilierea naţională, pacea şi stabilitatea socială, debirocratizarea instituţiilor statului şi sporirea funcţionalităţii acestora, lupta împotriva corupţiei, consolidarea societăţii civile, implementarea spiritului comunitar european şi raportarea la valorile practice ale acestuia.
În 10 decembrie 2006 este ales cu unanimitate de voturi Preşedintele de onoare al Partidului Social Democrat.
