Nu trece zi fără să avem vedem animalele maltratate cu bestialitate şi lăsate să agonizeze de oameni iresponsabili. Noi facem tot posibilul să le fim aproape la nevoie şi să le oferim a doua şansă la viaţă. Astă seară vă arătăm câteva cazuri cu final fericit. Urmează rubrica Salvăm Suflete. ##VIDEO24699##
Bine ati venit la rubrica Salvam Suflete. Astazi avem cateva surprize placute pentru voi. Chiar daca au trecut prin momente de cumpana iar viata lor atarna de un fir de ata, noi am facut tot posibilul si i-am salvat. Iata 4 povesti cu final fericit.
Sa incepem cu Lazar. Era inert, cazut undeva langa o balta, in comuna Berceni!
Dupa ce a fost spalat si igienizat, Lazar a fost internat la o clinica veterinara unde a fost imediat preluat de medic.
Dupa cateva saptamani petrecute la adapostul asociatiei Kola Kariola, Lazar incepa sa arate ca un catel normal. Si tot in scurt timp are nevoie de un stapan iubitor si responsabil.
Citeste si: Greutate si inaltime copii in functie de varsta- catena.ro
Tyson este al doilea erou. A fost batut de un om pur si simplu batut cu toporul. Din pacate, la tara e o practica. Cainii de foame mai mananca un pui, o gaina si atunci reactia e sa-l loveasca sa se razbune pe el. Pe drum spre Bucuresti de la Arad in ultimii kilometri, Tyson era practic inert. Nici eu si nici medicii care l-au ingrijit nu-si explica cum de a mai trait.
Bietul suflet a fost pur si simplu macelarit de stapanul sau. Corpul ii era plin de lovituri de topor, iar picioarele din spate erau intepenite.
Recuperarea a durat destul de mult. Pe langa cea fizica, bietul catel avea si o rana imensa in suflet. Traumatizat in urma maltratarii pe care i-a administrat-o stapanul cu greu mai putea sa paseasca in prezenta oamenilor.
Pur si simplu era incremenit de frica! Acum totul s-a schimbat. Nu numai ca ranile fizice s-au vindecat ci si cele psihice.
Ultimii doi blanosi norocosi de astazi sunt fratii Kola si Kariola. Poarta numele Asociatiei care i-a gasit si ingrijit inca de cand erau doua ghemotoace de blana.
Exact cand m-am apucat eu de constructia adapostului, unul din oamenii care lucra la noi cu ziua, a venit si ne-a spus ca sunt doi pui de caine cat o palma, fara ochi, aruncati in camp. De aiai le-am si pus numele asociatiei Kola Kariola. I-am luat acasa, m-am chinuit cu Elena cred ca o luna de zile sa-i alaptam la biberon pana cand le-au dat ochii.
Toate acesta au fost posibile cu ajutorul dumneavaostra, celor care ajutati ca noi sa putem ajuta! Toti cateii pe care i-ati vazut sunt sanatosi si ingrijiti de asociatia care i-a salvat. Alaturi de ei mai sunt peste 500 de suflete, fiecare cu povesti diferite. Va multumim ca le sunteti alaturi!
