Pe 16 ianuarie, în Calendarul ortodox, este prăznuită sărbătoare numită Închinarea cinstitului lanț al Sfântului Apostol Petru. Acest eveniment este legat de lanțul cu care a fost legat Sfântul Apostol Petru, lanț care a devenit, prin harul divin, o sursă de vindecare și sfințire.
Povestea lanțului Sfântului Apostol Petru
Conform relatărilor din Faptele Apostolilor (12, 1-11), în anul 42 d.Hr., regele Irod Agripa, dorind să-i persecute pe creștini, a poruncit arestarea și întemnițarea Sfântului Petru.
Apostolul a fost legat cu lanțuri și pus sub pază strictă, dar Dumnezeu a intervenit într-un mod miraculos: un înger l-a dezlegat și l-a eliberat din închisoare. Această eliberare a Sfântului Petru a rămas un simbol al biruinței credinței și al ajutorului divin în cele mai dificile momente.
Lanțul cu care Sfântul Petru fusese legat a fost păstrat cu mare evlavie de primii creștini din Ierusalim. Credința în puterea acestui lanț nu era întâmplătoare: el era considerat o sursă de minuni, vindecând bolile și alungând duhurile rele. Se credea că atingerea de acest lanț aducea sfințenie și har dumnezeiesc.
De-a lungul timpului, lanțul Sfântului Petru a avut un parcurs remarcabil. A fost păstrat în Ierusalim de către comunitatea creștină, iar mai târziu, Patriarhul Iuvenalie l-a oferit Evdochiei, soția împăratului Teodosie cel Tânăr. Evdochia a dus lanțul la Constantinopol în anul 437 sau 439. De aici, relicva a ajuns la Roma, fiind dăruită Eudoxiei, soția împăratului Valentin, conducătorul Imperiului Roman de Apus.
Lanțul a fost depus într-o biserică dedicată Sfântului Apostol Petru, ridicată special pentru a adăposti această relicvă sfântă. Conform tradiției, în această biserică se mai aflau și alte lanțuri, cele cu care Sfântul Petru fusese legat în timpul persecuțiilor din vremea împăratului Nero.
Semnificația sărbătorii
Închinarea cinstitului lanț al Sfântului Apostol Petru este mai mult decât un eveniment istoric sau o simplă pomenire.
Ea reprezintă o ocazie de a reflecta asupra puterii credinței, a rugăciunii și a intervenției divine în viața celor care trăiesc în ascultare de Dumnezeu. Lanțul devine astfel un simbol al eliberării nu doar fizice, ci și spirituale, o mărturie a faptului că harul lui Dumnezeu este capabil să dezlege lanțurile păcatului și ale suferinței.