Denumirea de „whiskey” folosită în titlu nu este deloc greșită, după cum probabil pot crede unii dintre cititorii mai puțin familiarizați cu istoria acestei băuturi.
Primele sortimente de whiskey au fost produse în Irlanda și apoi în Scoția, iar pentru distilare a fost folosit doar orz
[Sursa foto: Unsplash]Termenul de „whiskey” este folosit preponderent în Irlanda și în Statele Unite, în timp ce în Europa și restul lumii se utilizează termenul mult mai cunoscut de „whisky”. Excepție face regiunea Scoției, unde băutura produsă este denumită „scotch”, pentru a se face o distincție clară de celelalte tipuri de whisky sau whiskey din alte țări.
Totodată, și irlandezii au procedat în mod asemănător denumindu-și băuturile proprii „irish whiskey” pentru a nu fi confundate cu mărcile produse în distileriile din Statele Unite.
Indiferent cum vrei să-i spui, criteriile pentru alegerea unui whiskey bun sunt aceleași și te invităm să le afli din rândurile următoare.
Un prim detaliu de care să ții cont atunci când alegi o sticlă de whiskey se referă la ingredientele folosite pentru obținerea băuturii. În caz că nu știai, whiskeyul se obține prin distilarea cerealelor, iar orzul este principala materie primă.
Primele sortimente de whiskey au fost produse în Irlanda și apoi în Scoția, iar pentru distilare a fost folosit doar orz. Producătorii din cele două regiuni au rămas fideli rețetei originale, astfel că orice irish whiskey și orice scotch este produs exclusiv din orz. Dacă pe eticheta unei astfel de sticle vei găsi menționate și alte cereale, în mod sigur nu este vorba de un whiskey irlandez sau scoțian autentic.
În distileriile din Statele Unite se folosesc și alte cereale precum grâu, porumb sau secară. Un sortiment aparte din gama de whiskeyuri americane este bourbonul, obținut din porumb.
Citeste si: Gingii inflamate la bebelusi: cauze si solutii privind tratamentul- catena.ro
De asemenea, în Japonia se produc o serie de sortimente de whisky având ca ingredient principal orezul.
Whiskeyul nu se consumă imediat ce a fost produs, ci are nevoie de o perioadă de maturare, în care să fie ținut în butoaie de stejar. Cu cât aceasta perioadă este mai lungă, cu atât whiskeyul este mai bun, pentru că reușește să îmbine mai pregnant aromele specifice ale ingredientelor din care este produs și cele ale lemnului de stejar.
În Scoția și Irlanda – țările cu cea mai veche tradiție în producerea acestei băuturi – whiskeyul se ține la maturat cel puțin trei ani, iar în acest sens există reglementări clare pe care producătorii trebuie să le respecte.
Reglementări similare sunt și în Statele Unite, însă pentru whiskeyul produs în distileriile de aici este prevăzută o perioadă minimă de maturare de doi ani.
Am amintit deja că whiskeyul se păstrează în butoaie de stejar, iar aroma specifică a lemnului influențează calitatea băuturii, în funcție de perioada de maturare. Există însă mai multe criterii pentru alegerea butoaielor, iar in funcție de acestea se obține finish-ul- adică aroma și gustul produsului final.
Astfel, dacă whiskeyul este depozitat în butoaie noi de stejar, va avea o anumită aromă, în timp ce o băutură similară păstrată într-un butoi în care au fost ținute anterior alte licori va avea o altă savoare.
Sotch-ul are un finish special datorită faptului că în Scoția sunt folosite pentru depozitare doar butoaie de stejar în care au fost păstrate cel puțin șase luni alte băuturi.
Citeste si: Culiță Sterp, amintiri traumatizante din copilărie: „Râdeau copiii de mine.”- kfetele.ro
Și unele sortimente de whiskey din Statele Unite au un finish aparte, deoarece sunt ținute la maturat în butoaie de bourbon.
Dacă preferi un whiskey mai dulceag, este recomandat să alegi un sortiment care a fost păstrat în butoaie de sherry.
E greu de spus care este cel mai bun whiskey pentru că există numeroase sortimente care nu pot fi comparate pe baza unor criterii obiective, având caracteristici diferite. Totuși, dacă vei ține cont de recomandările noastre, nu trebuie să iți faci griji că vei alege vreodată un whiskey slab din punct de vedere calitativ.
