Drama unui roman din Germania: "Sa cersesc nu e o varianta". Omul traieste din banii pe care ii ia pe sticlele goale
Ciprian Popescu, un român de 43 de ani, a ajuns in Germania dupa ce a plecat din România, cu gândul sa isi faca un viitor mai bun, dar a ajuns sa doarma pe strazi timp de sapte ani.
Barbatul a stat la casa de copii, nu si-a cunoscut niciodata parintii.
Nu stie nici macar daca acestia mai sunt in viata, conform miscareaderezistenta.ro.
“La vârsta de 19 ani s-a terminat cu casa de copii”, spune el. E multumit de noua lui “casa”: o camera pe care o imparte cu alti trei colegi, cu doua paturi supraetajate si doua scaune. Cunostintele sale de limba germana se rezuma la multe substantive si putine verbe, dar se face inteles. A fost 12 ani la scoala si autoritatile germane il considera alfabetizat.
Prefera sa nu vorbeasca prea mult despre copilaria sa: “Am fost permanent singur”.
Momentul plecarii din România este bine intiparit in mintea sa.
“in 2010, am spus “Adio, România”, m-am urcat in tren si am plecat. România este o catastrofa completa. Multe firme, dar niciun ajutor. sapte ani am dormit pe strazi. Am plecat la 36 de ani cu un mic rucsac in spate.
Mi-am luat un prosop, câteva lame de ras si un tricou. Fara fotografii, scrisori sau amintiri”, povesteste barbatul.
ADVERTISING
inRead invented by Teads
intâmplator a ajuns pe strazile orasului Trier din Germania. A crezut ca viata lui se va schimba când patronul turc al unui Doner kebap a decis sa ii dea ceva de lucru. Muncea la negru, primea mâncare si un pat de dormit.
Turcul i-a promis ca in scurt timp ii va rezolva si un contract legal de munca, insa totul a ramas la stadiul de promisiuni. in schimb, Ciprian a fost exploatat precum un sclav. Muncea 10-12 ore zilnic si primea 150 de euro pe luna (50 de centi pe ora).
in iunie 2012 a decis sa plece la Hamburg. Ciprian marturiseste ca ar fi facut orice.
“As fi spalat vase intr-un restaurant, as fi maturat strada, orice”.
in 2013, Ciprian Popescu a ajuns la Frankfurt, intr-un centru pentru oameni fara adapost. E multumit de conditiile actuale, departe de betivi si drogati. “Nu beau si nu ma droghez. Doar fumez”, spune el.
De la inceputul anului, programul sau este acelasi in fiecare zi. Micul dejun se serveste pentru oamenii saraci si fara adapost pentru 50 de centi in cantina manastirii Kapuzinerkloster Liebfrauen.
“Apoi ies pe strada si caut non-stop sticle returnabile de pe urma carora sa colectez comisionul de returnare.
De obicei, incerc in zona garii, fiindca acolo sunt multi oameni insetati, dar si concurenta e mare. Uneori ma duc cu români la diverse institutii publice si ii ajut la tradus. Daca am adunat destui bani, prânzul se serveste pentru un euro la cantina Caritas. Cina costa tot un euro. Asta daca am adunat banii necesari, altfel sar peste cina. Mâncarea lipseste uneori chiar si doua zile la rând”, marturiseste.
Statul german nu il ajuta cu nici un cent. Toate solicitarile sale au fost respinse.
“Cine nu a muncit niciodata in Germania nu poate solicita ajutorul social Hartz IV. Cine nu beneficiaza de Hartz IV nu poate solicita un curs gratuit de integrare. Cine nu vorbeste bine limba germana nu va gasi un loc de munca. Iar cine nu a avut niciodata un loc de munca nu va primi Hartz IV.
Asa functioneaza cercul vicios”, scrie FAZ.
“Sa cersesc nu este o varianta pentru mine. Am fost contactat de bande organizate, dar mafia este mult prea mare”, considera Ciprian. Nu vrea sa colaboreze cu alti români. “Toti sunt niste pungasi, nu vor sa munceasca, nu vor sa se integreze”, spune el.
intoarcerea in România nu reprezinta o optiune pentru el.
“Daca mi-ar da cineva un bilet gratuit inapoi in România, nu as accepta. Prefer sa imi iau sacul si sa dorm aici pe strada ”, a incheiat Ciprian Popescu.
Barbatul a stat la casa de copii, nu si-a cunoscut niciodata parintii. Nu stie nici macar daca acestia mai sunt in viata, conform miscareaderezistenta.ro.
“La vârsta de 19 ani s-a terminat cu casa de copii”, spune el. E multumit de noua lui “casa”: o camera pe care o imparte cu alti trei colegi, cu doua paturi supraetajate si doua scaune.
Cunostintele sale de limba germana se rezuma la multe substantive si putine verbe, dar se face inteles. A fost 12 ani la scoala si autoritatile germane il considera alfabetizat. Prefera sa nu vorbeasca prea mult despre copilaria sa: “Am fost permanent singur”.
Momentul plecarii din România este bine intiparit in mintea sa.
“in 2010, am spus “Adio, România”, m-am urcat in tren si am plecat. România este o catastrofa completa. Multe firme, dar niciun ajutor. sapte ani am dormit pe strazi. Am plecat la 36 de ani cu un mic rucsac in spate. Mi-am luat un prosop, câteva lame de ras si un tricou. Fara fotografii, scrisori sau amintiri”, povesteste barbatul.
Intâmplator a ajuns pe strazile orasului Trier din Germania. A crezut ca viata lui se va schimba când patronul turc al unui Doner kebap a decis sa ii dea ceva de lucru. Muncea la negru, primea mâncare si un pat de dormit.
Citeste si: Hemoglobina: Ce este si ce se ascunde o valoare scazuta a acesteia?- catena.ro
Citeste si: Suspectul crimei din Brăila a mărturisit tot ce s-a întâmplat în cabinetul stomatologic! Ce confesiune i-a făcut Marina Gavril înainte să fie omorâtă: "Mi-a zis că..."- wowbiz.ro
Turcul i-a promis ca in scurt timp ii va rezolva si un contract legal de munca, insa totul a ramas la stadiul de promisiuni. in schimb, Ciprian a fost exploatat precum un sclav.
Muncea 10-12 ore zilnic si primea 150 de euro pe luna (50 de centi pe ora).
in iunie 2012 a decis sa plece la Hamburg. Ciprian marturiseste ca ar fi facut orice.
“As fi spalat vase intr-un restaurant, as fi maturat strada, orice”. in 2013, Ciprian Popescu a ajuns la Frankfurt, intr-un centru pentru oameni fara adapost. E multumit de conditiile actuale, departe de betivi si drogati. “Nu beau si nu ma droghez. Doar fumez”, spune el.
De la inceputul anului, programul sau este acelasi in fiecare zi. Micul dejun se serveste pentru oamenii saraci si fara adapost pentru 50 de centi in cantina manastirii Kapuzinerkloster Liebfrauen.
“Apoi ies pe strada si caut non-stop sticle returnabile de pe urma carora sa colectez comisionul de returnare. De obicei, incerc in zona garii, fiindca acolo sunt multi oameni insetati, dar si concurenta e mare. Uneori ma duc cu români la diverse institutii publice si ii ajut la tradus. Daca am adunat destui bani, prânzul se serveste pentru un euro la cantina Caritas. Cina costa tot un euro. Asta daca am adunat banii necesari, altfel sar peste cina. Mâncarea lipseste uneori chiar si doua zile la rând”, marturiseste.
Statul german nu il ajuta cu nici un cent. Toate solicitarile sale au fost respinse.
“Cine nu a muncit niciodata in Germania nu poate solicita ajutorul social Hartz IV. Cine nu beneficiaza de Hartz IV nu poate solicita un curs gratuit de integrare. Cine nu vorbeste bine limba germana nu va gasi un loc de munca. Iar cine nu a avut niciodata un loc de munca nu va primi Hartz IV. Asa functioneaza cercul vicios”, scrie FAZ.
Citeste si: Culiță Sterp, amintiri traumatizante din copilărie: „Râdeau copiii de mine.”- kfetele.ro
Citeste si: Descoperirea macabră în Timiș. Un tânăr de 24 de ani, gasit mort pe un câmp. Ar fi fost împuşcat în gât- radioimpuls.ro
“Sa cersesc nu este o varianta pentru mine. Am fost contactat de bande organizate, dar mafia este mult prea mare”, considera Ciprian. Nu vrea sa colaboreze cu alti români. “Toti sunt niste pungasi, nu vor sa munceasca, nu vor sa se integreze”, spune el.
“Daca mi-ar da cineva un bilet gratuit inapoi in România, nu as accepta. Prefer sa imi iau sacul si sa dorm aici pe strada ”, a incheiat Ciprian Popescu.
