Ciprian Manolache, antrenorul AS Bobda, a stat de vorbă cu reporterul Știrilor Kanal D. Bărbatul a povestit cum se comportau cei patru puști în perioada în care erau în aceeași echipă. Mario Berinde era liniștit, tăcut. M.R. (minorul de 13 ani acuzat că l-a ucis) era, în schimb, un copil-problemă. "Îl pedepseam să dea ture de teren. Îl scoteam și-l țineam pe bancă", declară Manolache.
Ciprian Manolache ne-a mărturisit că M.R. (minorul de 13 ani) tindea să provoace probleme la antrenamente și la meciuri.
Reporter: Spuneți-mi, vă rog, care dintre băieți a fost la dumneavoastră în echipă.
Ciprian Manolache, antrenor AS Bobda: Toți patru, inclusiv victima (n.r. Mario Berinde).
Reporter: Deci toți patru. Puteți să-mi povestiți despre relația pe care o aveau și cum se comportau ei la antrenamente? Înțeleg că lumea spunea că sunt recalcitranți în general și aveau așa o atitudine.
C.M.: Ei s-au lăsat de fotbal de la mine cel puțin de... Unii de 2 ani, alții de vreun an și jumătate. Dar în perioada aia, fiind mai mici, veneau împreună, erau prieteni la momentul acela.
Ciprian Manolache: Pe vremea aceea erau prieteni
Reporter: Și cum erau băieții?
C.M.: E ok, acum la fiecare... și chiar dintr-o clasă de școală, tot mai există câte un copil-problemă pe care trebuie să-l duci până la capăt, tot așa, că nu ai cum să-l schimbi.
Reporter: Erau agresivi cu restul copiilor, se întâmpla să își mai iasă din fire, să-i bată, să se certe?
C.M.: M.R. (minorul de 13 ani) avea probleme de genul ăsta. Tot timpul avea... dispute cu colegii, cu adversarii, cu... Dar în acele momente era pedepsit, îi scoteam afară și...
Reporter: Vorbea urât, înjura, era agresiv fizic, verbal. Puteți să-mi descrieți un pic să înțelegem?
C.M.: Da, vorbea și urât, înjura, chiar și acum, în ziua de azi copiii se mai înjură pe teren și pe... da?
Reporter: Nu trebuie să vă feriți că știm cu toții. Și vecinii au declarat lucruri similare, că erau destul de agresivi.
C.M.: Da, acum am aflat și eu că erau mai agresivi, asta știm cu toții acum. Eu vorbesc din perioada când erau la mine copiii.
Reporter: Cam în ce an se întâmpla asta?
C.M.: Am înființat grupele de copii în 2020, cred că 2021, nu știu, era în 2023, acolo, 2024 chiar.
Reporter: Și spuneți că toți patru erau așa mai recalcitranți, mai vorbeau urât, se băteau cu restul colegilor
C.M.: Nu, nu, nu, doar de M.R. vorbeam aici... Ceilalți nu.
Antrenor: Mario Berinde era tăcut, abia dacă vorbea
Reporter: Da, da, da. Mario Berinde cum era?
C.M.: Mario a venit prea puțin. O perioadă scurtă. Cred că împreună cu sora lui a fost la noi aici, cred că un an de zile.
A și apărut că el avea alte pasiuni acum, cu motoare, cu ATV-uri, cu...Reporter: Dar cât a fost, nu a prezentat probleme?
C.M.: Nu, era un copil foarte tăcut. Timid, abia vorbea.
Reporter: Și care era relația cu ceilalți băieți? Cum ați perceput-o?
C.M.: Fiind copii, la acea perioadă se înțelegeau bine. Nu pot să zic că... Ei veneau împreună cu părinții de la Cenei, că eu aveam... Clubul nostru este la Bobda, la 4 km de Cenei. Veneau împreună, plecau împreunã și cam tot așa.(...) Chiar m-am și mirat. Să se ajungă la așa ceva doar pentru o simplă ceartă.
Reporter: La acea vreme, Mario Berinde, victima, avea vreo atitudine așa mai de supremație? Să fie el mai tare?
C.M.: Nu. Nu.
Reporter: Și M. R.? Cum l-ați perceput și legat de familie? Veneau, se interesau de antrenamente? Era implicat?
C.M.: Da, veneau. Părinții la mine au venit. Au mai avut momente când mai lipseau de la vreun meci sau poate nu au mai venit la un antrenament, două. Dar mama lui îl aducea de obicei... aproape de fiecare dată.
Reporter: Dar de ce era agresiv cu ceilalți?
C.M.: Probabil așa era firea lui. Nu se întâmpla foarte des. Avea momente când mai veneau copii, îmi spuneau: m-a înjurat, m-a lovit.
Reporter: Sărea la bătaie repede?
C.M.: Nu sărea la bătaie de fiecare dată. Și verbal. Eu tot timpul îl pedepseam, îl trimiteam să facă ture de teren. Mergea frumos, făcea ce avea de făcut.
Reporter: Vă asculta?
C.M.: Da, da, era ascultător. L-am luat în cantonamente în fiecare vară. Iarna plecam câte o săptămână jumătate, 7-8 zile plecam în cantonament. A fost în fiecare cantonament cu noi acolo. Nu am avut probleme foarte mari. Certuri cu colegii, șicane și cam atât.
Reporter: Și mici bătăi, spuneați?
D.M.: Nu, bătai nu prea. Aveau 10-11 ani atunci, se împingeau, nu era vorba de bătăi la vârsta aceea.
Reporter: Dar chiar și așa, totuși, avea o predilecție pentru violență, nu? Asta înțeleg.
D.M.: Avea. Avea chiar și în timpul meciurilor când se mai enerva, probabil. Din neputință sau mai știu eu ce, din cauza meciului, mai lovea și fără minge, era mai agresiv în joc, mă refer. Dar atunci îl scoateam (n.r. de pe teren) și îl țineam pe bancă.
„Contrar domeniului în care activez, nu îmi place să vorbesc despre mine. Prefer ca oamenii să ajungă să mă cunoască prin munca mea și prin interacțiunea directă. Iar de cele mai multe ori nu îmi place să fiu prea cunoscută, ca să zic așa. Clișeul „fac ceea ce am visat" se aplică la mine. Am știut din liceu că vreau să fiu jurnalist, de când mă ocupam cu gazeta clasei și am luptat pentru asta. Am lucrat la radio, televiziune locală și apoi națională. Am 35 de ani și încă fac job-ul acesta cu drag. Fiecare zi e realmente o provocare, o noutate și o ocazie să învăț și văd alte lucruri. Sunt mereu cu zâmbetul pe buze, sunt ambițioasă, am un caracter puternic și sunt foarte determinată în ceea fac. Îmi place să socializez, să stau la cafea , sa povestesc cu prietenii și îmi place să fiu înconjurată de iubire”.
