Ovidiu Lipan „Tandarica” a vorbit intr-un interviu acordat jurnalistul de la Adevarul despre cum a copilarit intr-un cartier de evrei, romi si greci si cum s-a intalnit cu agentii de securitate, la 12 ani, dar si despre formatia Phoenix cu care a plecat in Germania inainte de Revolutie.
Povestea de viata a maestrului e extrem de interesanta, iar muzica a avut-o in sange mereu, dupa cum spune chiar el ca" de multe ori, atunci cand nu canta, de fapt, canta".
„Cand aveam vreo trei ani si mergeam prin casa, ma mai sprijineam cu mainile si de tobe. A fost o bucurie sa incep sa descopar sunetul tobelor facute pe vremea aceea de bunicul meu.
Ma uitam la el cum le punea pe o piele de vitel, din care taia bucati mai mari si pe care o lasa la inmuiat. Apoi, tragea pielea pe un cerc care se punea pe suportul de toba si, dupa aceea, veneau niste suruburi care o strangeau. Am inceput sa cant cu copiii din cartierul din Iasi. unde am locuit: erau evrei, romi, greci, chiar si machedoni”, a povestit el.
Nu a invatat de mic sa cante doar la tobe, ci si la acordeon, cadou de la bunici. Ba chiar, la 11 ani a inceput sa dea lectii la acordeon pentru 50 de lei pe ora.
Citeste si: Gingii inflamate la bebelusi: cauze si solutii privind tratamentul- catena.ro
Artistul a vorbit si despre cum a capatat porecla „Tandarica”: "La festivalul din ’69 am purtat o bundita ca a lui Hendrix, dar moldoveneasca, pantaloni stramti si niste mocasini. Plus ca aveam parul cret. Eram slabut, cu nasul mare si bateam la tobe de ziceai ca-s tras de ate. De-atunci nu mai stiu cine mi-a zis „Tandarica“.
Un alt eveniment important din viata lui a fost atunci cand a plecat cu turpa Pheonix in Germania, inainte de Revolutie, unde o perioada a mancat numai „turte cu apa si faina”.
"A fost o aventura unica in viata, dar nu as mai repeta-o. E o invatatura, totusi, si eu intotdeauna spun ca viata trebuie traita si ca trebuie „sa te arunci in ea“.(...) Aveam bani la noi, dar am facut chefuri vreo doua luni si i-am cheltuit pe toti. Cântam la niste cluburi unde se jucau copiii tenis de masa si câstigam o suma de bani din care sa ne cumparam fiecare o jumatate de pui si niste cartofi prajiti cu ketchup. In primul an am stat toti in orasul Osnabrück, intr-o casa mare cu gradina, unde plateam chirie si gaze. Atunci, copii care aveau 14 ani veneau la noi sa ne asculte. Ne aduceau fructe sau ce mai aveau si ei. Mai trageau dintr-o tigara. Ne mai aducea o doamna mâncare de la o cantina”, a mai spus acesta.
Interviul integral AICI.
