Tudor Chirila, devastat dupa moartea Olgai Tudorache: "Dincolo de disperarea de a nu mai fi, resimt - in acele ultime momente - moartea ca pe o infrangere"

Tudor Chirilă, răpus de moartea unei persoane dragi. Tudor Chirilă este foarte afectat de moartea unei persoan foarte importante din viata

Actrita Olga Tudorache a murit, in cursul noptii de 17 spre 18 octombrie 2017, in Sectia de Terapie Intensivă a Spitalului Elias si va fi condusă pe ultimul drum mâine, 21 octombrie. Ceremonia funerară va incepe la ora 11.30, la biserica Kretulescu.

Iată ce a scris Tudor Chirilă.

"Moartea este umilitoare chiar daca este un fenomen natural. Moartea ingenuncheaza. Este o nedorita iesire din scena.

Si mereu m-am gandit ca cei care mor, dincolo de disperarea de a nu mai fi, resimt- in acele ultime momente- moartea ca pe o infrangere. De aceea cred ca mometul disparitiei unui om (in special un artist) are nevoie de sobrietatea celorlalti. De cele mai multe ori necrologia lupta inegal si inutil cu victoria inevitabila a mortii. Si ajunge sa distorsioneze, devine o paiata cu gesturi prea largi. Pe de alta parte, dupa un om raman amintirile. Si poate ca ele merita reproduse pentru a compune o imagine finala. In speranta ca voi evita stilistica nepotrivita (dupa mine) a necrologului am sa scriu ceva.

Ma lipeam de zidurile facultatii cand trecea Doamna Olga. Chipul imobil si ochii iscoditori erau de ajuns sa te trimita cu un pas in spate. Cālca apasat. In anul intai, semestrul intai eram un apucat, un manz de 18 ani.

Am avut un examen cu o scena din Peer Gynt. Am luat 8, era o nota slaba si un avertisment ca nu prea imi asumasem sarcinile trasate de profesori. Doamna Olga mi-a dat 10 la acel examen. A fost incurajarea aia a omului care vede ceva bun, dincolo de defecte si care pentru mine a contat enorm. Doar ca nu o asteptam din partea celei care mai degraba ma intimida. Apoi, peste unsprezece ani, in seara premierei cu A douasprezecea noapte a venit o replica de neuitat. Dupa spectacol ne-am intalnit in foier, m-a privit lung in ochi (am rezistat) si mi-a spus:- Draga in seara asta cand ai intrat pe scena, ai fost asa o aparitie...Ma uitam la tine si parca ma vedeam pe mine.

Era candoare in acest compliment in care Doamna Olga se ipostazia arhetipal. Era candoare, nicidecum aroganta. Si cred ca Doamna Olga a luptat toata viata sa-si ascunda bunatatea si candoarea de ochii lumii. Cei care o cunosc indeaproape cred ca stiu asta bine. Pentru oamenii cu adevarat sensibili masca este singura solutie. Cam atat, fara concluzii, fara incheiere, fara suspine"